Vremea comunismului, autoproclamată democraţie exemplară, avea o particularitate. Se votau deputaţii în Marea Adunare Naţională - MAN, dar de fiecare dată în circumscripţie era un singur candidat.
Nu se obişnuia ca acum să fie mai mulţi candidaţi. atunci exista doar Partidul Muncitoresc Român PMR şi mai apoi din 1965 Partidul Comunist Român - PCR şi toţi candidaţii erau propuşi de acesta. Este adevărat că în MAN erau aleşi şi reoţi, fără a fi membri ai PCR.
Pentru mine, căci eram prea mic, alegerile însemnau doar că veneau în duminica în care ai mei veneau cu brânză, salam şi măsline, căci acestea se găseau din plin la alimentara.
Erau în acele vremuri alegeri ca şi acum, viciate la greu.
Eu am stat în Pantelimon şi am fost la vot când era CEAUŞESCU Nicolae pe listă. Eu nu l-am votat. Ziarele au arătat că el a ieşit cu 100% voturi pentru, zero voturi anulate, zero voturi împotrivă. Votul meu nu contase. Nişte prieteni care participau la numărătoarea de voturi spuneau că găseau pe buletinele de vot cele mai crunte înjurături, mai ales cu cât ne apropiam de anul 1989. Era şi un banc: un nene merge să voteze. Cei de la secţia de vot i-au indicat cabina unde să intre să-şi exercite votul. Omul a zis:
- Barem, lăsaţi-mă, să aleg cabina!
La alegeri nu aveai ce alege, căci primar nu se alegea, consilieri nu se alegeau, preşedinte nu se alegea. Numai deputaţii se alegeau. Campaniile electorale erau nişte succesiuni de întâlniri cu câteva vorbe, după care se prezentau spectacole ale unor artişti amatori.
Când s-a organizat acel referendum în 23 noiembrie 1986 la care poporul român hotăra să transforme tancurile în pluguri, reducând cu 5% cheltuielile militare, în Academia de Studii Economice, unde eu lucrat, partidul se angajase să termine votul la ora 7,00 de dimineaţa, adică să se încheie în două ore, căci începuse la ora cinci. A fost mare halima când doi colegi, deşi veniseră la vot, nu au coborât să voteze decât ceva mai târziu, pe la vreo 10,00.
Pe vremea capitaliştilor era o zicere:
Vin ai noştri,
Pleac-ai noştri,
Noi rămânem tot ca proştii.
Pe vremea comuniştilor unii erau aleşi şi realeşi, după cu dorea partidul, căci dacă cineva are curiozitatea să analizeze activitatea parlamentară de dinainte de 1989 va constata unanimităţi zdrobitoare la votarea tuturor legilor. Ceva cu 99% sau 98% erau şi rezultatele în circumscripţiile de vot la deputaţi. nu-mi amintesc să se fi invalidat vreodată un vot . Votul în comunism era o mascaradă, iar ceea ce se întâmplă acum arată că mai este încă mult de lucrat din moment ce există oameni care votează şi o fac, fără a cunoaşte zilele săptămânii sau faptul că ei trăiesc într-o ţară numită România.