Faţă de pionieri, UTC-iştii erau adolescenţi trecuţi de 15 ani. Nu mai prezenta atât de mare interes pentru ei a fi UTC-ist, căci:
- erau ceva mai mari şi înţelegeau mult mai multe,
- nu aveau semne distinctive, cum era cravata la pionieri,
- primirea în UTC nu mai avea festivismul de la pionieri,
- chiar viaţa de organizaţie era cu mult mai formală,
- structurile UCT nu erau atât de prezente în şcoli.
Doar plata cotizaţiei le mai amintea tinerilor că sunt membrii UTC. Era o poezie a Anei BLANDIANA de un penibil strălucitor în care poeta făcuse să rimeze partid cu zid, în care-şi exprimase suferinţa că nu devenise UTC-istă din cauză că nu avea vârsta, în timp ce colegii ei intraseră în UTC că aveau 15 ani. Devenise ceva natural ca toţi elevii de liceu sau de şcoală profesională să fie posesorii carnetului de membru UTC. Cred că numai tinerii care abandonaseră şcoala înainte de a avea 15 şi pe care nimeni nu-i mai avea în vreo evidenţă să se laude azi că nu au fost UTC-işti, căci eu nu am auzit ca vreun tânăr vreodată să fi refuzat să intre în UTC.
A fi UTC-ist era condiţie de a intra în partid ca să fii membru pcr.
Faţă de cei care erau pionieri, UTC-iştii formau o mulţime oarecare, fără a se deosebi cumva de ceilalţi tineri care n-ar fi fost cu această calitate decât că aveau acel carnet şi nimic altceva. Nu se făceau adunări UTC decât foarte rar şi lumea abia aştepta să se termine. Era ziarul Scânteia tineretului la care erau unii obligaţi să facă abonamente la comun, căci nimeni nu dorea să bage bani în aşa ceva să aibă abonament individual.
Nu-mi amintesc să fi fost dezbateri din care tinerii să fi abordat probleme, să fi luat atitudine. Deşi organizaţiile UTC aveau structuri peste tot, la toate nivelurile, ele erau prea puţin active. Erau manifestări naţionale. Era congres al UTC. UTC avea prim secretar, un tip care era mai bătrân, dar care era membru pcr. Unii tineri, reprezentanţi ai structurilor UTC din ţară mai erau delagaţi pe la plenarele sau congresele partidului. Ceea ce ziceau ei, dacă citeşti acum, te cam jenezi. Unii dintre ei sunt acum bărbaţi sau femei la 50 de ani, cu funcţii importante, căci organizaţia UTC i-a rodat şi i-a format să fie activi, incisivi şi mai ales orientaţi pentru a ocupa funcţii din care să aibă putere, căci şi la UTC tot asta urmăreau, mai ales că dacă deveneau comunişti, cu acel trecut, precis aveau acces în funcţii importante din partid, ceea ce le creau posibilităţi imense de a avea o carieră fulminantă în structurile centrale ale partidului, adică în ceea ce acum numim nomenklatură.