Să nu-şi imagineze careva că în timpul comunismului se ţineau sărbătorile religioase. Nu, ateii nu ţineau aceste sărbători. De aceea, la noi se sărbătoreau:
1 mai Ziua Internaţională a Oamenilor Muncii de Pretutindeni,
23 August Ziua Eliberării patriei Noastre de sub Jugul Fascist care cu timpul şi-a schimbat titulatura ca fiinz ziua începerii revoluţiei democraţiei-populare la noi.
7 Noiembrie Ziua Victoriei marii revoluţii Socialiste din Octombrie.
30 Decembrie, Ziua Proclamării Republicii şi abolirii monarhiei.
Cu prilejul acestor zile se organizau manifestaţii în care:
- elevii,
- tinerii,
- muncitorii,
- ţăranii de la CAP sau IAS, - gospodine din UFDR, - gărzile patriotice,
- sportivii,
defilau, purtând drapele, lozinci, portretele lui MARX, ENGEL, LENIN şi STALIN, ca după 1965, să fie purtate lozinci cu sloganuri strict legate de PCR şi portretele lui Nicolae CEAUŞESCU ale altor conducători de partid, iar după 1985 a apărut şi portretul Elenei CEAUŞESCU.
Se organizau tribune, unde erau conducătorii partidului. Elevii şi pionierii, dar şi şoimii patriei urcau la tribune şi ofereau conducătorilor partidului buchete de lori, atent verificate de securitate.
Era o atmosteră festivă, unii de bucurie ziceau.
După defilare poporul mergea la o bere, la mici, la serbări câmpeneşti şi la plimbări cu barca pe lacul Herăstrău.
Comuniştii nu ţineau sărbătorile religioase, dar ştiu foarte mulţi copii ai unor comunişti înfocaţi că veneau şi cu cozonac de Crăciun şi veneau să ciocnim ouă roşii de Paşti.