Comunismul - Nemembrii de partid


Pe vremea comunismului, erau zone unde nici nu se discuta dacă nu erai membru de partid.
Nu erai membru de partid, nu intrai în armată ca ofiţer.
Nu erai membru de partid, nu deveneai lucrător într-o întreprindere de comerţ exterior.
Nu erai membru de partid, nu primeai o funcţie de conducere într-o întreprindere.
Nu erai membru de partid, nu nu intrai în nici o delegaţie ca să pleci în străinătate cu serviciul.
Nu erai membru de partid, nu avansai lector universitar sau mai mult.
Nu erai membru de partid, nu aveai acces la documente speciale din organizaţie.
Nu erai membru de partid, nu lucrai la serviciu de cadre din întreprindere.
Nu erai membru de partid, nu lucrai nici ca măturător la judeţeana de partid.
Nu erai membru de partid, nu aveai acces la nici o funcţie politică la nivel naţional.
Nu erai membru de partid, nu intrai pe o poziţie bună la a primi casă de la stat.
Nemembrii de partid erau persoane de regulă:
- bine pregătite profesional,
- cu părinţi care au avut probleme politice în regimul trecut,
- aveau părinţi care făcuseră puşcărie politică,
- aveau părinţi sau rude care fuseseră chiaburi au avuseseră fabrici,
- cu părinte preot,
- cu părinte persoană publică în regimul trecut,
- care ele însele îşi exprimaseră poziţii politice contrare cerinţelor calităţii de membru de partid. Cine nu era membru de partid, parcă avea o ştampilă în frunte, căci se bănuia existenţa unei pete negre în dosarul său, ceva legat de părinţi sau de rude foarte apropiate. Am văzut cariere frânte doar pe motiv că tinerii nu erau membrii de partid.
Unii dintre nemembrii de partid, făceau în repetate rânduri solicitări de a fi primiţi în rândurile partidului comunist, căci vedeau cu claritate ca fiind unica lor şansă de a evolua, iar unii erau de un arivism ieşit din comun şi sufereau cumplit că nu acced la funcţii.
Se ştia că unii nemembrii de partid erau nemembrii de aprtid de lux, căci în orice structură trebuia să existe şi câte unul care ocupa o funcţie de planul al II-lea fără a fi membru pcr. Trebuia să fie un prorector dintr-o sută care să fie nemembru de partid. Trebuia să existe şi un conferenţiar undeva la 200 de conferenţiari, care să nu fie membru de partid. Trebuiau păstrate nişte aparenţe, ca să se spună că toată lumea are şansa de a evolua, vorba lui Napoleon: în raniţa fiecărui soldat, se află bastonul de mareşal.
Am văzut foarte multe la viaţa mea, iar caracterele oamenilor se reflectau şi în atitudinea lor de a nu fi membrii de partid, fără a-şi dori aşa ceva, dar şi de a râvni la alţii de a primi calitatea de comunist, ca viză sigură de a-şi lua zborul în diplomaţie, în armată, în comerţul exterior sau la securitate, locul blamat azi, dar iubit la nebunie în vremurile comuniste pentru marile avantaje pe care oamenii de acolo le aveau.

                                                                                                                                                                                                    Înapoi