ţara noastră a devenit dintr-o ţară agrară, o ţară cu o industrie foarte puternică, dar din punct tehnologic cu o generaţie în urma marilor ţări industrializate. Aceste ţări industrializate din Occident ne-au vândut tehnologii uzate moral, cu o generaţie în urmă. Dacă mai punem la socoteală şi duratele necesare implementărilor de la noi, să zicem fără a greşi fundamental că decalajulş era de 1,5 cel mult două generaţii în urmă.
Oricum, era mai bine decât deloc, aşa cum este acum, când importăm de toate şi nu mai producem decât legume sau dacă mai producem câte ceva, acele produse sunt pui ai unor branduri mari din Europa sau USA care au adus aici tehnologii strict adaptate pentru produse de o calitate cu mult mai slabă decât la ele acasă, reţetele de producţie fiind adaptae pentru lumea a III-a.
În vremurile comuniste produceam locomotive electrice la Craiova.
În vremurile comuniste produceam stilouri Flaro la Sibiu.
În vremurile comuniste produceam cămăşi Braiconf la Brăila.
În vremurile comuniste produceam autobuze în Bucureşti.
În vremurile comuniste produceam autoturisme de teren ARO la Cânpulung.
În vremurile comuniste produceam calculatoare electronice FELIX C-256 în Bucureşti.
În vremurile comuniste produceam televizoare la Electronica.
În vremurile comuniste produceam pantofi sport la Pionierul.
În vremurile comuniste produceam legume timpurii în sere răspândite prin toată ţara.
În vremurile comuniste produceam fire sintetice la Săvineşti.
În vremurile comuniste produceam cauciuc sintetic la Săvineşti.
În vremurile comuniste produceam prefabricate din beton în multe oraşe ale ţării.
În vremurile comuniste produceam PVC la combinatul de la Govora.
În vremurile comuniste produceam rulmenţi la Bârlad.
În vremurile comuniste produceam oţeluri la Târgovişte.
În vremurile comuniste produceam boghiuri la Balş.
În vremurile comuniste produceam anvelope la Danubiana.
În vremurile comuniste produceam maşini agricole la Semănătoarea.
În vremurile comuniste produceam medicamente la Biofarm.
În vremurile comuniste produceam detergenţi la DERO Ploieşti.
În vremurile comuniste produceam cosmetice la Farmec.
În vremurile comuniste produceam pompe la Sinaia.
În vremurile comuniste produceam porţelanuri la IRIS din Cluj.
În vremurile comuniste produceam motoare electrice la Curtea de Argeş.
În vremurile comuniste produceam turbine la IMGB.
În vremurile comuniste produceam motorete la Tohan.
În vremurile comuniste produceam avioane la Craiova.
În vremurile comuniste produceam mobilă la multe combinate din ţară.
În vremurile comuniste produceam instrumente muzicale la Reghin.
În vremurile comuniste produceam sârmă la Câmpia Turzii.
În vremurile comuniste produceam camioane şi tractoare la Braşov.
Nici nu mai ştiu ce produceam, căci toate mărfurile erau produse la noi şi rareori veneau mărfuri din import precum ciocolate, creioane, ceasuri de mână, şiraguri de mărgele, dar şi porţelanuri fine. Erau vremuri în care se cerea ca 3-5% din produsele noastre să fie ca performanţă peste nivelul mondial, iar restul să fie peste medie, chestie pe care colegii mei statisticienii o demonstrau ca fiind aberantă, lipsită de logică, media fiind undeva între valoarea minimă şi valoarea maximă.
Acum, când trec pe lângă fostele mari platforme, ori sunt clădiri de birouri, ori sunt prădate, aflate în paragină. Nu este locul să analizez procesul de dezindustrializare furibund care s-a dezlănţuit după 1989, căci concluziile la care aş ajunge ar arunca o lumină groaznică asupra acelui stat impotent care s-a creeat după 22 Decembrie 1989 şi care acompaniat de lipsa unor manageri adevăraţi a dus la prăduirea a tot ceea ce era de prăduit în formele cele mai vulgare, primitive şi hoţeşti imaginate vreodată, fără ca cineva să fie tras vreodată la socoteală. Doar uzinele dacia Piteşti au supravieţuit datorită unui director de excepţie, Constantin STROESCU pe nume.