Educaţia comunistă s-a definit şi materializat prin:
- structura sistemului educaţional,
- manualele şcolare,
- planurile de învăţământ,
- profesorii îndoctrinaţi,
- organizaţiile politice de tineret,
- mediul familial duplicitar,
- televiziune, cinematgrafie,
- literatura tipărită.
Pe vremurile acelea nu existau nici Internet, nici telefoane mobile, nici tablete, nici fluxuri de informaţii neîngrădite din exterior.
Sistemul educaţional era un sistem în care planificarea era omniprezentă.
Se planifica numărul de şcolari.
Se planifica numărul de profesori.
Se planifica numărul de studenţi.
Se planifica numărul de absolvenţi.
Se planifica numărul de de clase.
Se planifica numărul de şcoli de construit.
Se planifica numărul de fondurile alocate pentru desfăşurarea procesului de învăţământ.
Nu se accepta rebuturi. Numărul de repetenţi era gestionat cu mare grijă la toate nivelurile şi analizele, precum şi concluziile îi determina pe profesori să-şi calmeze zelul unei exigenţe ceva mai exagerate. Absolvenţii aveau locuri de muncă asigurate pentru că în comunism nu existau:
- şomeri,
- crize de producţie,
- greve,
- contradicţii antagoniste,
ca în capitalismul decadent sau ca în imperialismul aflat pe buza prăpastiei, aşa cum era propăvăduit de doctrina ideologică a comuniştilor dogmatici, împietriţi într-un stalinism primitiv.
La început, manualele au fost traduse din sistemul sovietic. Elevii învăţau şi imnul RPR dar şi imnul URSS. Apoi s-au produs modificări şi au fost elaborate manuale de autori români, unde se ţinea seama că realismul socialist este esenţa literaturii adevărate. Manualele îl arătau pe EMINESCU prin poemu Împărat şi proletar, poezia Doina fiind de-a dreptul interzisă. Erau la modă poeţii proletcultişti. Despre MAIUORESCU, BARBU şi BLAGA nu s-a vorbit până după 1965.
Nici acum lucrurile nu stau prea bine din moment ce manualele alternative fie a greşeli, fie prezintă lucruri anapoda. Nu cred că e nimerit ca o şştirită de tv să stea în cartea de istorie alături de Mihai VITEAZU, chiar dacă acesta a fost coleg cu Valerică ZGONEA, după relatarea acestuia din urmă.
Faptul că au apărut treptele de admitere şi acele rezumate absurde care trebuiau memorate de elevi, s-a marcat momentul prăbuşirii sistemului educaţional care a trecut de la un învăţământ formativ, la un învăţământ bazat pe memorare, care nu este nici măcar informativ, ci este o mascaradă care-l pregăteşte pe tânăr să capete experienţă în a memora fără a-i folosi la ceva cele memorate, ci doar pentru a le uita a doua zi.