Comunismul a avut ca obiectiv creşterea nivelului de trai al cetăţenilor ţării. Printre căile de realizare a acestui obiectiv se includea şi realizarea de apartamente pentru oamenii muncii. Oamenii primeau casă de la stat cu destul de mare uşurinţă.
Casele date de stat cu chirie erau:
- apartamente cu 1, 2, 3 sau 4 camere, confort 1,
- apartamente cu 1,2,3,4 camere confort 2,
- apartamente cu ceva camere confort 3.
Circulau în epocă nenumărate glume legate de apartamentele confort 3, cum că au baia desenată. Erau diferenţe de:
- suprafeţe,
- finisaje,
- balcoane,
- luminozitate,
- lifturi,
- costuri,
- termene de dare în funcţiune,
- destinatari,
- amplasare.
La un moment dat au fost abandonate ideile legate de construcţiile confort 3 şi s-a acceptat mărirea suprafeţelor. După cutremurul din 4 martie 1977 s-au introdus noi standarde de rezistenţă la clădiri. în timpul comunismului s-au construit milioane de apartamente, ceea ce nu s-a mai făcut în ultimii 30 de ani, deficitul de locuinţe crescând rapid, chiar dacă au apărut cartiere rezidenţiale de super confort cu chirii de 2.000 euro pe lună, plătite, evident, de bugetari de lux.
Ca să scape de cerere, statul comunist a decis să facă şi vânzarea de case prin ICVL către populaţie cu credite cu rată fixe. Am avut şi eu un astfel de credit şi prin 2000 am ajuns să plătesc rata cu costul unei pâini, ceea ce era extrem de hazliu, deşi 20 de ani rata reprezenta foarte mult din salariul meu de pălmaş.
Multă lume şi-a cumpărat case prin ICVL, ca mine, fără a mai aştepta să ne dea statul casă, mai ales că era dificil ca atunchi când primeai repartiţia să strâmbi din nas că tu vrei casă de la stat într-o anumită zonă a oraşului. Statul îţi dădea, tu o luai şi la revedere. Calul de dar nu se căuta la dinţi. Se zice că fiul cel mic al dictatorului ar fi zis că cei înscăunaţi după 1989 nu vor ajunge vreodată să văruiască tot ce a construit tăticul său. Avea dreptate mititelul.
Eu am o teorie. Dacă arhitecţii au primit ordin să facă propuneri de structuri de apartamente şi ei propuneau 20.000 de variante excepţionale, refuz să cred că CEAUŞ ESCU ar fi venit cu varianta 20.001 care să fie execrabilă. Aşa că ei au venit cu trei variante proaste şi una a devenit opraţională, ceea ce a dus la cutiile de chibrituri de azi care sunt urâte, ilogice, neconfortabile şi mediocre. Comunismul a promovat şi el mediocritatea, ceea ce se vede în construcţiile din acele vremuri, exact aşa cum mediocritatea este promovată în democraţia de cumetrie din spaţiul mioritic.