Văd că acum ministru Petrea DAEA se gândeşte la această formă de tristă amintire unde se comercializau legumele, aprozarele fiind caracterizate prin:
- mare sărăcie,
- marfă de proastă calitate,
- legume veştede
- vânzare cu minus la cântar,
- calcul fără rest a sumelor de plată,
- murdărie cât cuprinde,
- cartofi mâncaţi de coropişniţe,
- mere stricate,
- fasole boabe cu pietricele amestecată,
- vinete scofâlcite,
- vânzători aroganţi,
- delapidări imense.
Nu-mi amintesc ca vreodată să fi cumpărat din aprozar cartofi fără 20% pământ. Nu-mi amintesc să fi cumpărat mere comestibile. Acolo nu aveai dreptul să-ţi alegi marfa. Dacă solicitai marfă de calitate, erai porcăit ca ultimul jeg de către vânzătorul îmbuibat.
Vitrinele aprozarelor conţineau nişte borcane cu legume conservate cu ani în urmă. Erau prăfuite, căci vânzătorul era preocupat cum să-şi rotunjească veniturile, cum să-şi mulţumească şefii, în nici un caz să fie mulţumiţi cumpărătorii, căci aceştia nu se numeau în acele vremuri clienţi.
Mobilierul era vechi, grotesc. Erau săli de vânzare întunecoase, cu ciment pe jos, neprimitoare, în care oamenii intrau numai şi numai că nu aveau încotro, căci producătorii de la ţară nu prea existau sau dacă veneau în pieţe, marfa lor se vindea instantaneu.
Concluzie: nostalgia aprozarelor a reapărut, căci cartofii cu pământ se văd deja şi la supermarketuri ca şi la privaţi. există la noi apetenţa pentru a nu-l respecta pe client, adică de a-i vinde gunoaie la preţuri destul de mari. Năravurile comuniste nu au dispărut, nemunca şi banii nemunciţi, au loc berechet.