Voi da un exemplu din medicină. Se ştie că dacă omul are temperatura de 36 grade este sănătos. Dacă omul are temperatură 38 de grade înseamnă că este bolnav, iar dacă are peste 40 de grade înseamnă că el este foarte bolnav. Dacă omul are temperatură sun 36 de grade, are o problemă gravă.
Se observă că indicatorul temperatură este pus în legătură cu niveluri calitative. Omul este sănătos dacă temperatura este de 36 de grade cu una două linii în plus pe termometru. Orice alt nivel arată că omul are o problemă de sănătate. Se observă că temperatura este un indicator reprezentativ, căci sunt puse în corespondenţă valori ale sale din subintervale cu stări de sănătate definite calitativ.
Acum sunt foarte mulţi indicatori reprezentativi definiţi prin care se stabilesc intervale asociate cu starea de sănătos, respectiv, cu diferite stări de boală ale persoanei.
Pentru managerii de întreprinderi sunt indicatori care dau o imagine destul de clară legată de starea în care se află aceasta.
Mulţi au vorbit de indicatorul producţie marfă, dar au fost situaţii când s-a produs pe stoc, adică produsele nu aveau căitare şi nu se vindeau, dar se producea şi se producea, de dragul producţiei. S-a vorbit de producţie marfă vândută, dar există prostul obicei al clienţilor de a nu plăti marfa cumărată, ceea ce-l punea în mare dificultate pe producător.
Un indicator fluturat de economiştii închistaţi în dogme, numit producţie marfă vândută şi încasată, ceea ce arăta ceva, dar nu a dat acest indicator nicio dovadă că întreprinderea ar merge bine, dacă nu s-ar analiza şi ceea ce zace în magazii sub formă de stocuri de produse finite fără căutare.
Să nu uităm că şi 10g de platină introduse în secţia de producţie acum 10 minute, înseamnă producţie neterminată, doar pentru că s-a făcut acea mişcare. O astfel de abordare face să se ia decizii dintre cele mai trăznite, în zona plăţilor de salarii, chiar dacă nu s-a derulat nimic din ceea ce s-ar numi procese de producţie, dar avem platina care este producţie neterminată, deşi este neîncepută vreo prelucrare la ea. Dacă vom defini un indicator pentru o caracteristică de calitate, este important:
- să identificăm subintervale,
- să punem subintervalele cu niveluri calitative,
- să căutăm cauze care generează efecte,
- să determinăm acţiuni,
- metrica să joace rol activ.
Dacă nu reuşim să punem în corespondenţă subintervalele indicatorului cu niveluri calitative, indicatorul este fără semnificaţie. Pe mine mă apucă râsul când văd diferiţi indivizi că citesc tot felul de date şi fac pe deştepţii fără a spune dacă activitatea sau fenomenul are o evoluţie bună sau are o evoluţie proastă. A fost la modă ROBOR-ul care era citit de aşa-zişii specialişti care făceau apoi calcule legate de cât cresc ratele românilor, căci în simplismul lor ei nu erau în stare decât să vadă ceva legat de lungul nasului lor şi nimic mai mult.
Pentru metricile de calitate software a da reprezentativitate indicatorilor nu este deloc treabă simplă. Se vorbeşte de validarea indicatorului. Reprezentativitatea se face doar pentru indicatorii validaţi, căci a analiza reprezentativitatea unui indicator nevalidat este ca şi cum am pune asfalt peste o potecă plină de noroi, unde nu s-a făcut nicio pregătire cu straturi de pietriş peste care să se pună un strat de beton şi numai după aceea să se pună un strat de asfalt.
Eu am rezolvat lucrurile foarte smplu şi anume:
- toţi indicatorii pe care-i utilizez sunt normaţi, adică au valori pe intervalul 0 şi 1,
- dacă indicatorul este mai mic decât 0,78 caracteristica arată o situaţie nefavorabilă,
- dacă indicatorul este mai mare ca 0,78 şimai mic decât 0,92 caracteristica arată un nivel bun,
- dacă indicatorul este mai mare 0,92 înseamnă că este foarte bun nivelul caracteristicii.
Fiecare constructor de metrică va proceda aşa cum crede, cu condiţia de a face lucrui suficient de simple şi uşor de utilizat, iar semnificaţia să nu ducă la încurcături, ci la lucruri sigure.