Cu sau fără voie, din moment ce utilizăm un indicator cât de cât curent, înseamnă că l-am implementat. Să nu ne aşteptăm că implementarea unui indicator este ca inaugurarea unei autostrăzi cu tăiere de panglică. Acum se taie panglică şi când se inaugurează un closet, deci nu va trece mult timp până la momentul în care p metrică este implemntată cu fanfară, panglică şi şampanie.
Implementarea unei metrici trebuie pregătită prin:
- existenţa de proceduri de culegere de date,
- construirea de software calcul indicatori,
- definirea de modalităţi de interpretare rezultate,
- asigurarea continuităţii procesului,
- luarea de decizii pentru creşterea calităţii software,
- măsurarea efectelor pentru acţiunile luate,
- găsirea momentului de oprire a procesului de creştere a calităţii.
Cine crede că o metrică se implementează de la sine face o greşeală impardonabilă, căci uită că metrica nu este ceva festiv, ci este ceva care se foloseşte în mod obişnuit, aşa cum se foloseşte termometrul sau cântarul, pentru a şti unde ne aflăm. Dezvoltatorii de software care lucrează după ureche şi nu folosesc metrici vor avea surprize neplăcute, căci produsele lor nu fac faţă exigenţelor pieţii, deşi ei ca dezvoltatori sunt mulţumiţi că au realizat un produs încadrându-se în costuri şi asigurându-se că are funcţionalităţile cerute.
Implementarea unei metrici presupune explicaţii detaliate şi transformarea unui mod de a vedea lucrurile într-o necesitate, bazată pe măsurători riguroase, căci dezvoltatorii trebuie să ştie ceea ce au făcut nu numai cantitativ, ca număr de linii sursă sau ca Mb de program, ci cât de fiabil este produsul sau cât de mentenabil este. Dacă clienţii neglijează latura calitativă, analizând preţul şi durata de realizare, momentul adevărului vine în clipa când clientul percepe nu calitatea, ci non-calitatea produsului, non-calitate care apare şi se manifestă în forme dintre cele mai diverse, dramatice şi neaşteptate.