Pentru a asigura un nivel de rigurozitate dar şi de generalitate cât mai decent, este rezonabil să tratăm indicatorii mai întâi ca expresii analitice şi abia după aceea ca indicatori, căci altfel nu vom fi în stare să fim obiectivi şi să credem că un indicator este un dat, iar dacă este bunicel, chiar credem că l-am apucat pe Dumnezeu de picior, deşi în realitate lucrurile nu stau nici pe departe aşa.
Media aritmetică este o expresie analitică. Este un raport dintre o sumă şi un număr.
Productivitatea muncii este şi ea un indicator, care trebuie privit ca o expresie analitică, adică un raport dintre două sume sau două valori, după cum vedem agregarea datelor cu care lucrăm.
Profitul este şi el un indicator, care de fapt este o expresie analitică format dintr-o diferenţă de termeni, dacă acea diferenţă este pozitivă.
Exprersiile analitice diferă una de cealaltă după nivelul de complexitate.
Există expresii analitice simple în care numărul operanzilor şi numărul operatorilor sunt reduse mai ales din punctul de vedere al diversităţii. Este bine să construim astfel de indicatori căci vom pune în evidenţă tot felul de proprietăţi care să ne facă şi mai frumoşi şi mai fericiţi, deşi ar cam trebui să ştim că realitatea nu va fi încorsetată niciodată în expresii specifice situaţiilor ideale ca să nu spun simpliste. Să nu uităm că expresia F=m*a de care abuzează fizica newtoniană nu ţine seama de frecare şi de alţi factori, care în reralitatea crudă au influenţe de-a dreptul nefaste, dar oamenilor le place să se mintă şi nu oricum, ci frumos.
Expresiile analitice cu complexitate medie au mai multe tipuri de operatori diferiţi, ceea ce le fac să fie mai lungi, să fie admirate, iar cei ce le descopere să pară nişte indivizi interesanţi, iar cei ce judecă, să le mai ofere din când în când câte un premiu NOBEL pentru descoperiri epocale.
Expresiile cu complexitate ridicată sunt cele care impresionează cel mai mult. Ne place să fim interesanţi construid expresii analitice de mare complexitate, chipurile că am reuşit să surprindem realitatea. Este exact ca în povestea lui Hans Cristian ANDERSEN cu împăratul care dorea straie sofisticate şi a ajuns să meargă gol pe stradă.
Este foarte dificil să credem că expresiile analitice sofisticate chiar redau bine realitatea. Trebuie demonstrat acest lucru şi mai ales, trebuie demonstrat când aceste expresii trebuie folosite. Fără a face demonstraţii coerente niciuna dintre expresii, oricât de complexă este, nu trebuie luată de bună.
Să nu uităm că:
- expresiile analitice conţin coeficienţi ce trebuie estimaţi,
- pentru estimarea de coeficienţi trebuie să dispunem de serii de date,
- estimarea nu se face oricum, ci cu metode pentru care trebuie să fie software operaţional,
- dacă indicatorul e bun, trebuie folosit practic, ceea ce consumă timp şi efort,
- rezultatele trebuie interpretate şi trebuie să determine măsuri pentru creşterea calităţii.
Standardele de calitate software vorbesc despre metrici, despre indicatori dar nu se lansează în a spune că indicatorul X este mai bun decât indicatorul Y, lăsând pe utilizatorii de metrici să parcurgă singuri marea aventură a definirii de expresii analitce proprii sau de a folosi expresii analitice deja exostente, verificate de alţii, dacă nu vor cu tot dinadinsul să fie originali, interesanţi, măreţi şi epici.