Investitorul este cel cu banii.
El are banii.
El investeşte un leu şi vrea să scoată cinci.
El investeşte azi şi vrea să-şi recupereze investiţia mâine.
Investitorul este interesat să se plieze pe cerinţele clienţilor, căci ei plătesc atunci când folosesc produsul software.
Calitatea la investitor este mai aproape de calitatea celui ce este utilizator şi investitorul inteligent va impune ca nivelurile de calitate de la dezvoltator să nu fie foarte diferite de cele pe care le are definite utilizatorul.
Numai investitorul este cel care are puterea de a-l dresa pe dezvoltator prin plăţile tranşelor de bani, în a realiza calitatea, cu o condiţie: să aibă specialişti care intră în bucătăria dezvoltatorului şi analizează stadiile şi mai ales calitatea acelor componente realizate.
Numai produse intermediare de calitate au menirea de a duce produsul spre succes. Să nu-mi spună mie nimeni că dacă la o casă temelia este turnată defectuos, casa aceea mai este casă, mai are rezistenţa necesară şi nu se va rupe în două când nimeni nu se mai aşteaptă.
Un investitor căruia îi pasă de cum i se cheltuiesc banii, va urmări îndeaproape ce se întâmplă la dezvoltator, dar pentru aceasta, el, investitorul trebuie să-şi aibă experţii lui serioşi, profesionişti independenţi care văd ce face dezvoltatorul şi impune corecţii prin penalizări la plăţile tranşelor.
Dezvoltatorul este ca găina aceea care zice: dacă stau, zice că sunt curvă, dacă fug, zice că sunt proastă. Aşa fug şi mă împiedic. Am cunoscut dezvoltatori aroganţi şi nesimţiţi, dar care prin plăţile tranşelor au fost dresaţi şi făcuţi mieluşei, care executau exact ceea ce trebuie, aşa cum scria în contract.
Totul depinde de exigenţa investitorului şi cât de greu pun botul la bani specialiştii lui independenţi, care din momentul în care sunt corupţi, totul se duce de râpă.