Să ne lămurim asupra unei chestiuni şi anume asupra indicatorilor.
Trebuie să pornim de la nişte ralităţi ce nu trebuie ignorate.
Unii folosesc drept unitate de măsură metrul. Alţii folosesc pentru măsurarea lungimii inches. Nici unii şi nici ceilalţi nu au murit când au auzit că folosesc unităţi de măsură diferite. Ei au încercat să facă legătura între ele şi au găsit că un inch =2,54 cm iar un foot =30,48 cm.
Ideea de bază este de a folosi unităţile de măsură pentru a compara corect, adică de a nu amesteca lucrurile. Cei ce folosesc centimetrul, tot timpul trebuie să compare între el lungimile măsurate în centimetri. Cei ce folosesc inches pentru a compara lungimi, să folosească numai ceea ce au măsurat în inches pentru a compara. Aşa cum nu se adună mere cu pere, tot aşa nu se compară mere cu gutui. Datorită faptului că nu există indicator perfect, lucru demonstrat de Gheorghe PĂUN şi de Daniel PELE, în clipa în care am construit un indicator, fie că e ceva mai bun sau ceva mai prost, trebuie:
- să definim proceduri de culegere a datelor,
- să construim algoritm de calcul a indicatorului,
- să realizăm modalităţi de interpretare a rezultatelor,
- să aplicăm cu toţii în mod unitar, ceea ce am stabilit.
Numai aşa se vor obţine concluzii care să ne fie utile la ceva. A fetişiza un indicator este o mare eroare. A crede că cineva are dreptate doar că ne-a prezentat un număr rezultat din calculul unui indicator, este o aberaţie, dacă nu vine cu un set de argumente pe acre şi le asumă, atunci când fundamentează o decizie.
Dacă privim un deget din diferite unghiuri, respectivul deget ne apare altfel, ceea ce nu trebuie să ne ducă la gândul că vedem un alt deget. Noi vedem acelaşi deget, numai că perspectiva este alta şi noi vom decide care este poziţia interesantă a degetului, nu altcineva şi nici alt deget.
De aceea, când definim indicatori, vom porni de la o realitate de netăgăduit, că trăim într-o lume relativă, pe care trebuie s-o acceptăm şi de care să ne bucurăm cu gura până la urechi. Dacă vom fi stresaţi, nu avem decât de pierdut.
Pentru a fi cât de cât decenţi, trebuie:
- să spunem care au fost ipotezele noastre de lucru,
- să culegem suficiente date de intrare,
- să conservăm datele culese,
- să asigurăm transparenţa prelucrărilor,
- să avem variante de lucru,
- să punem în paralel ceea ce am obţinut,
- să lăsăm deschisă uşa concluziilor.
Cei ce bat cu pumnul în masă şi au o gândire dogmatică pe principiul cine nu gândeşte ca mine este împotriva mea, nu face altceva decât să-şi bată un cui în talpă şi să ajungă la lada de gunoi a decidenţilor în ale calităţii software.
Dacă în secolul al XIX-lea Ion Heliade RăDULESCU îi indemna pe tineri cu:
- Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!
Tot cam aşa aş zice şi eu:
- Definiţi, băieţi, indicatori, numai definiţi, că or fi şi ei buni cumva la grămadă!
Din puzderia de indicatori, în timp, câţiva se vor dovedi a fi rezonabili şi vor fi folosiţi cu şi mai multă încredere, fără însă a crede că viitorul nu le va rezerva oarece surprize. Deci, noi trebuie să fim circumspecţi, dar nici nu trebuie să debordăm de entuziasm nejustificat, doar că am calculat un număr la care să ne zgâim aiurea şi să ne dăm rotunzi fără rost.
- E pur si muove!
A zis colegul meu Galileo GALILEI, vorba lui Valerică ZGONEA, care a fost coleg cu Mihai VITEAZUL.