Să ne imaginăm un constructor de case. Dacă o secundă credem că acel dezvoltator va pune materialele care trebuie, va face lucrările care trebuie, deja facem o greşeală imensă.
Să ne imaginăm un bucătar la un restaurant. Dacă acela nu va dijmui carnea, nu va înlocui materiile prime şi nu-l va fura pe client la cântar, deja el în ochii lui va părea cel mai prost din lume.
Ca o concluzie, cei ce sunt puşi să facă unele lucruri, fac ei ce fac şi-şi traf partea leului, căci acolo unde în Constituţie nu apare cuvântul onoare, este clar că totul este orientat spre a păcăli, spre a fura, spre a face lucrurile de mântuială, nepriceperea şi lipsa de conştiinţă profesională fiind cuvântul de ordine al întregii societăţi.
Făcând o proiecţie a tuturor celor menţionate anterior spre zona software, a vorbi despre calitate, este echivalent cu a arunca un pietroi într-un lac cu apă tulbure pentru că:
- definirile sunt aproximative,
- termenele sunt cele care determină târguiala,
- exigenţa exagerată nu duce decât la falsuri grosolane,
- în mintea dezvoltatorului, utilizatorului nu valorează nici cât o ceapă degerată,
- el face exact ceea ce vrea el, cât vrea el şi-l va îmbrobodi pe beneficiar,
- nimic nu seamănă cu ceea ce clientul ştia anterior, drept care noutatea invită la arbitrariu,
- tot timpul există loc de mai bine, iar promisiunile că totul va fi excelent nu costă bani.
Calitatea la dezvoltator nu are nici o legătură cu ceea ce vrea clientul său sau mai rău, cu ceea ce simte utilizatorul că este necesar. De fiecare dată când mă gândesc la dezvoltatorii de software, am în minte vremurile când se punea pe primul plan a găsi înlocuitori cu orice preţ, drept care în cofetării arahidele din prăjituri erau înlocuite cu fasole uscată prăjită, ceea ce avea un gust respingător.
Nici acum lucrurile nu sunt mai altfel, căci în cofetării se găsesc tot feluri de prăjituri soioase, tot felul de creme jegoase, iar cine vrea să cumpere o cafea, cu siguranţă va bea un pipi, căci apa a trecut fugitiv pe lângă cafea, dar preţul se menţine la cote aberante.
Hoţia din comerţ, hoţia din producţia de orice fel, trebuie doar proiectate şi în zona dezvoltatorilor şi vom avea o proiecţie de-a dreptul sublimă, căci cele mai crocante contracte sunt cele cu statul, pentru care jecmăneala nu mai este de mult timp un basm, ci o realitate de necontestat.
A proiecta calitate la nivelul dezvoltatorului înseamnă:
- a stabili niveluri tentante pentru cel ce plăteşte,
- a nu realiza nici măcar la jumătate acele niveluri în realitate,
- a depăşi termene în mod sistematic pentru a fi creată presiunea pe beneficiar,
- a nu măsura nimic, dar a acoperi cu hârtii, argumente şi fleacuri totul,
- a da impresia că totul merge uns când în realitate totul este decor de mucava,
- a veni cu chestiuni de luat faţa, dar care în spate arată că împăratul este gol.
Numai nişte experţi independenţi în calitate software au ingredientele de a gestiona procesele de dezvoltare care să-i impună celui ce derulează etapele unui ciclu de realizare a produsului software acea disciplină care să-l determine să se menţină şi în realitate, în limitele definite ale calităţii aşa cum sunt ele specificate în documentaţia din contract. Am văzut de nenumărate ori dezvoltatori care credeau că doi adunat cu doi fac cinci, dar în momentul când erau aduşi cu picioarele pe pământ năduşeau şi le era foarte greu să remedieze ceea ce făcuseră în dorul lelei în etapele anterioare.
Este de-a dreptul idilc să credem că dezvoltatorul se va strădui să asigure diferenţe cât mai mici între nivelurile planificate şi cele efective ale caracteristicilor de calitate pentru un produs software. Este de-a dreptul fabulos să credem că nivelurile planificate ale caracteristicilor de calitate ale produsului software sunt cele care se găsesc în portofoliul utilizatorului şi că dezvoltatorul merge pe sintagma: clientul nostru, este stăpânul nostru. O fi adevărat, atât timp cât clientul este de faţă. Când a ieşit pe uşă, dezvoltatorul îşi vede de ale lui şi-i mai trage şi o înjurătură de mamă.