Toată lumea vorbeşte despre calitatea programelor, dar acestea trebuie văzute ca texte.
Un text trebuie să fie:
- clar,
- concis,
- inteligibil,
- lizibil,
- simplu,
- direct,
- structurat,
- accesibil.
Se ştie că programatorii lucrează ca nişte artişti, numai că ei lucrează în echipă şi trebuie să respecte nişte cerinţe, astfel încât programele scrise de ei să fie cu nivel asemănător de generalitate, să utilizeze pentru secvenţe similare cam aceleaşi instrucţiuni, iar variabilele intermediare să nu fie utilizate în exces.
Am văzut multe texte sursă scrise de unii cu mai multă experienţă, dar şi texte sursă scrise de programatori începători. Am văzut şi texte sursă scrise de falşi programatori sau cum li se mai spune, programatori închipuiţi.
Dacă în programe am văzut:
A=0;
A=0;
şi am întrebat de ce sunt două instrucţiuni identice una după cealaltă mi s-a răspuns că sunt scrise pentru siguranţă, să se execute măcar una dintre ele.
Am văzut şi iniţializări de masive bidimensionale cu 100 linii şi 100 coloane de forma:
A[0][0]=0.;
A[0][1]=0.;
A[0][2]=0.;
. . . . .
A[0][99]=0.;
. . . . . . .
A[99][98]=0.;
A[99][99]=0.;
Ceea ce m-a îngrozit, căci eu învăţasem în studenţie că folosind două instrucţiuni repetitive imbricate rezolvă tărăşenia fără nici o problemă.
Calitatea textelor sursă este deosebit de importantă, căci de ea depinde totul, de la testare, până la mentenanţă şi re-inginerie.
Un text sursă de calitate se deosebeşte de textele aiuritoare prin aceea că:
- blocurile se văd clar după felul în care sunt aliniate spre dreapta instrucţiunile,
- utilizează instrucţiuni if() cu aceleaşi structuri de utilizare a operatorilor,
- au secvenţe omogene de instrucţiuni,
- conţin comentarii care delimitează clar secvenţele după semnificaţia prelucrărilor,
- utilizează listele de parametrii în mod inteligent,
- fac economie de reveniri în procedurile apelatoare,
- au o cursivitate fără să supere prin tot felul de fragmentări ale prelucrărilor,
- separă ceea ce este stabil, de ceea ce fluctuează.
Un program de calitate este ca o poezie scrisă de un maestru. Să nu uităm că există şi făcătorii de folclor inculţi care chipurile, scriu ei texte neghioabe pe care le lălăie zicând că sunt mari creatori de folclor. Tot aşa este şi în programare. Se vede de la o poştă când un program este prost scris, iar calitatea sa este jalnică. Trebuie să ne ferim de aşa ceva, căci a face mentenanţă la un program scris prost este echivalent cu zicala conform căreia este mult mai bine să ne apucăm să scriem noi un program bun, decât să-l cârpim pe cel existent, căci cârpind într-o parte, se va rupe din alta şi nu mai amortizăm niciodată procesul de ondulanţă.