Această caracteristică s-a născut dintr-un incident bizar pe care l-am trăit în Bucureşti Mall pe vremea în care era magazinul alimentar GIMMA, dispărut în neant acum.
Un prieten m-a rugat să-l împrumut cu 100 de euro. Am scos bani de la bancomat. Am mers la casa de schimb valutar şi aveam în buzunar 100 de euro.
Am intrat să fac cumpărături. Am umplut căruciorul.
La casă am avut surpriza că nu am cum să plătesc cu cardul căci banca tocmai atunci îşi făcea actualizarea conturilor, deşi nu era miezul nopţii. Cu dispreţul funciar al ei, banca făcea actualizarea în intervalul orar 17,00 - 18,00.
Nu aveam bani lichizi.
Am mers la casa de schimb şi am făcut 100 de euro în lei. Am plătit marfa din cărucior.
Atunci mi-am dat seama că există o situaţie în care:
- produsul software este excelent,
- baza de date este excelentă,
- echipamentele sunt operaţionale.
Numai că apare situaţia că din punctul de vedere al utilizatorului, produsul software nu este operaţional, adică utilizatorul nu-şi rezolvă problema cu el pentru că nu are acces la funcţionalităţile sale. Este ca în cazul unui lift oprit la parter că femeia de serviciu spală pe jos în lift, iar tu vrei să urci de la etajul 3 la etajul 40. Liftul nu este defect, dar nu este operaţional temporar pentru tine.
Operaţionalitatea a fost caracteristica de calitate pentru software complex, de care s-a ocupat în teza sa Cristian DIACONU, teză pe care a susţinut-o cu succes în anul 2007.
Să ne imaginăm că toţi cei 400.000 de elevi vor să afle în acelaşi timp care a fost rezultatul la examenul de admitere în liceu. Are loc blocarea aplicaţiei, dar există soluţie pentru a face operaţională aplicaţia cu pricina.
Operaţionalitatea produselor software este influenţată de puterea sub-sistemelor de securitate cu care sunt înzestrate şi care au capacitatea de a proteja aplicaţia în toate componentele ei de tot felul de atacuri voite sau accidentale.