Există o ştiinţă a interfeţelor, dar noi dacă suntem utilizatori care ştim ce urmărim, a analiza o interfaţă este ca a tocmi lăutarii de nuntă, pentru care nu trebuie să stăm să le ascultăm repertoriul în stradă. Ne uităm cum pun arcuşul pe vioară şi ne lămurim.
Interfaşa este bună sau nu este bună după prima impresie.
O interfaţă aerisită este bună.
O interfaţă îmbâcsită nu este bună.
O interfaţă unde regăsim butoane despre care ştiam de la altele, este bună.
O interfaţă care se vrea de maximă noutate nejustificată însă, nu este bună.
Punem încă vreo cîteva criterii la care răspundem rapid cu DA sau cu NU. E bine să avem 10 criterii. Numărăm la câte criterii am răspuns cu da în număr de K, adică interfaţa e bună şi rezultă media prin împărţirea lui K la 10 să ne fie cât mai uşor. Dacă media e mai mare decât 7,80 înseamnă că produsul software are o interfaţă bună, altfel la revedere.
Ceea ce zic acum este stupefiant: din 100 de aplicaţii web mioritice cam 85 sunt de la revedere şi doar vreo 10 sunt acceptabile, adică merită să fie continuată interacţiunea cu ele, celelalte sunt enervante, greoaie, chiar mizerabile prin faptul că sunt neactualizate.