Toată lumea se pricepe în ale eficienţei aşa cum se pricepe la fotbal şi la politică.
Un produs software este eficient dacă şi numai dacă:
- permite obţinerea rezultatelor dorite,
- necesită date de intrare exact câte consideră utilizatorul,
- timpul de prelucrare este cel aşteptat de utilizator,
- efortul depus de utilizator nu atinge niveluri critice,
- nu este nevoie de asistenţă specializată pentru a fi folosit,
- are elemente pe care utilizatorul le-a întâlnit cam la toate celelalte aplicaţii cu care a mai lucrat. Acum mulţi ani am avut surpriza să întâlnesc o aplicaţie care m-a şocat prin faptul că mi se cerea introducerea a două coduri de control. Am mai întâlnit o aplicaţie unde mi se dădea un cont IBAN greşit şi nu am făcut plata căci aplicaţia nu lucra online ci într-o formă gen struţo-cămilă cu ordin de plată scanat, dar de trimis prin poştă obligatoriu.
Eficienţa înseamnă ceva mai mult, inclusiv, dacă este vorba de un serviciu sau de un produs, preţul să fie cu mult mai mic decât dacă se merge în târg.
Fiecare dintre noi percepe eficienţa unui produs software prin propriul nostru filtru. Aşa că un produs software este pentru mine eficient şi enumer 100 de argumente, iar pentru tine este ineficient şi tu enumeri 500 de argumente. Totul este relativ, subiectiv şi superlativ.
Este rezonabil ca dezvoltatorul să studieze foarte atent grupul ţintă, să vadă care sunt:
- nevoile grupului ţintă,
- exigenţele grupului ţintă,
- vocabularul grupului ţintă,
- criteriile de performanţă ale membrilor grupului ţintă,
astfel încât prin interfaţă şi funcţionalităţile implementate să răspundă tuturor cerinţelor formulate de membrii grupului ţintă, fără a considera ceva ca fiind neesenţial în ceea ce se doreşte ca produsul software să prelucreze. Detaliile fac diferenţa, lucru pe care dezvoltatorii trebuie să-l înţeleagă, lucru pentru care ei trebuie să dea dovadă de mult respect faţă de toţi cei care sunt potenţiali clienţi.