Administratorul vede produsul software cu alţi ochi decât dezvoltatorul, decât investitorul şi chiar şi decât utilizatorul. Se ştie că toate necazurile când produsul software crapă, se sparg în capul administratorului, căci clienţii nu aşteaptă scuze, motive şi nici amânări, ci acţiuni concrete, soluţii să rezolve fiecare problema lui, când el are nevoie, nu ieri, nici mâine, ci acum.
Pe administrator îl interesează alte caracteristici de calitate decât cele care stau în atenţia investitorului sau dezvoltatorului. El este mult mai apropiat de utilizator, căci acestuia trebuie să-i dea socoteală pentru orice neajuns al aplicaţiei.
Pe administrator îl interesează:
- calitatea interacţiunilor aplicaţie-utilizator,
- calitatea proceselor de actualizare a bazelor de date,
- rapiditatea cu care sunt soluţionate problemele lipsei de fiabilitate,
- dialogul personalizat cu fiecare client,
- procedurile prin care asigură menţinerea în exploatare a aplicaţiei,
- modalităţile prin care restabileşte normalitatea în exploatare.
La stabilirea nivelurilor caracteristicilor de calitate ale produsului software administratorul trebuie să fie prezent atât la utilizator, cât şi la investitor, dar în relaţia cu dezvoltatorul el are un rol privilegiat. Dacă administratorul nu impune cum să fie definită matricea rolurilor, totul se duce de râpă, căci instaurarea dezordinii are drept consecinţă diluarea responsabilităţilor în procesul de exploatare curentă a produsului software.
Administratorul este cel care defineşte cât de mult va munci. Dacă este un tip căruia îi place să muncească exact ca musca fără cap, nu va impune dezvoltatorului acele elemente de control care să-i evidenţieze momentele în care să intervină. Dacă el ştie despre ce este vorba, cu siguranţă că va impune chei de control clare şi va reuşi să gestioneze aplicaţia fără prea multe dificultăţi.
El ştie ce greşeli fac utilizatorii, dar şi ce greşeli fac operatorii şi va impune dezvoltatorului acele modalităţi eficiente de a corecta erorile, fără a fi el stăpânul absolut, ci doar persoana care ştie despre ce este vorba şi ştie că problema s-a rezolvat cu succes. El va şti şi cine a greşit şi va urmări ca greşelile să nu se repete nepermis de mult.