Opăritu

Nu mai era tânăr Opăritu. Așa era porecla lui. De muncit nu muncea, dar bani de băutură avea chiar și fără să cerșească.
Era într-o zi oarecare și Opăritu își bea ţuica lui puturoasă în bodegă. A mai vrut o cinzeacă. Barmaniţa nu l-a mai servit. Atunci Opăritu i-a dat două palme. S-a iscat scandalul și a ajuns beţibanul în tribunal. Judecătoarea i-a dat doi ani și șase luni. De supărare, Opăritu a zis:
- Lasă, când oi ieși, îi mai trag două palme.
Procesul s-a reluat pe loc și la ceea ce dăduse, a mai primit doi ani.
Timpul a trecut. Când a ieșit din pușcărie, Opăritu era înfloritor. Se îngrășase, învăţase și el o meserie. Se lăuda în mahala că jumătate din viaţă și-a petrecut-o în pușcărie. Avusese destul timp să adune lunile și anii de la toate condamnările.


Înapoi