Damigenele

Toţi se pregăteau de nuntă. Aduseseră și ţuica și damigenele imense cu vin. Le puseseră sub gura podului. În pod ei ţineau porumbul, dar aruncau și tot felul de vechituri sau ce mai găseau pe acolo și pe acolo. Cândva aruncaseră în pod și un șurub imens găsit la calea ferată. Cu el se strângeau șinele de traversele de lemn gudronat.
Trebuiau să dea porumb la porci. Un bărbat al casei a urcat pe scară. A deschis ușa podului. Nu știu cum s-a făcut, dar șurubul s-a rostogolit din pod și a căzut drept pe o damigeană. S-a auzit o bufnitură. Apoi o altă bufnitură. Damigenele s-au făcut ţăndări. Râuri de vin se scurgeau prim magazie. Bărbatul i-a chemat pe ceilalţi ai casei. Soacra mică a zis:
- Nu-i pagubă. S-a spart un ghinion. Aducem alt vin. Măcar să fie asta paguba!
Nici ginerică n-a jelit vinul. Mireasa n-a aflat nimic. Mai târziu au venit lăutarii. Se făcea fedeleșul și lumea trebuia să fie veselă. Numai din magazie venea un damf de drojdie de vin. Era prea mare veselia ca lumea să se mai întrebe ce și cum. Lăutarii cântau. S-au bătut crengile de brad în stâlpii porţii. De acum se vedea că acolo în curte cineva face nuntă.


Înapoi