|
Eram la priveghi. Nu-mi place să văd morţi. Aprinsesem o lumânare și mă reculegeam lângă sicriu. Atunci a venit o babă cu broboada pe cap și înhăimurată. S-a apropiat de sicriu. A trecut printre degete dunga de la pantalonii mortului.
- Mda, e stofă bună.
A trecut printre degete borul de la pălăria așezată lângă capul mortului.
- Mda, e fetru, mda, e bun.
Cu pași greoi, baba s-a dus și a ciocănit în talpa de la pantofii mortului.
- Mda, e taplă de talpă. Auzi, cuscră, cravata e aia de mătase pe care și-a cumpărat-o el?
- Da, cuscră, aia e.
- Dar, cuscră, de ce e perna așa de tare?
- Așa a zis preotul, cuscră! I-am făcut pernă cu rumeguș în ea.
- Gheorghe, Gheorghe, nici de pernă moale, n-ai parte, Gheorgheeee!
- Auzi, cuscră: ia mai du-te dracului, Doamne, iartă-mă! Numai tu, mai lipseai!
Baba a amuţit. S-a închinat. A mai aprins o lumânare. A plecat cu pași mărunţi fără să mai zică o vorbă. Nevasta mortului, trebăluia și nu-și mai vedea capul de treburi, căci se apropia timpul în care preotul trebuia să vină să facă o slujbă. Trebuiau să apară și neamurile de la București.
|