|
Nu știu de unde-i venea porecla de șoricel că mic nu era, că figură de rozătoare nu avea. Nici mustăţi nu avea omul acela. Doar știu că fusese legionar. Când au venit comuniștii s-a dat cu ei. Trecutul nu i s-a șters și aștepta cu sufletul la gură să vină duba să-l ridice și să-l ducă la stuf. Anii au trecut. Duba nu a venit. Numai spaimele l-au distrus pe șoricel. Muierea lui zicea că într-o dimineaţă s-a sculat cu gura strâmbă. N-a mai ieșit să-l vadă lumea.
- L-a strâmbat Dumnezeu! La cât rău a făcut, a venit și pedeapsa!
Așa gândeau cei ce au suferit de pe urma lui. Când era cu legionarii, mulţi dintre vecinii lui au pătimit căci se răzbuna fără rost. Când era cu comuniștii i-a trimis pe mulţi la stuf. Se dădea vigilent și atașat Anei PAUKER. Când și-a trimis fiul cu steaua, a făcut-o dintr-o sită, în cinci colţuri, i-a lipit în mijloc chipul lui Stalin. A pus zorzoane de polei și hârtie creponată. Nimeni nu i-a dat băiatului vreun bănuţ.
|