|
La Bascov era o cazarmă cu soldaţi ruși. La anumite intervale, scăpau unii dintre ei și veneau în oraș. Noi eram copii. Unii dintre soldaţi se opreau și ne dădeau creioane frumoase. Ne obișnuiserăm să le zicem când îi vedeam:
- Davai mia carandaș.
Ei scoteau din buzunarele vestonului creioane și ni le împărţeau. Spuneau bătrânii că în timpul războiului, nemţii dădeau pixuri care explodau și-i mutilau pe copii. Creioanele erau obișnuite și aveau mină moale, bună pentru scris caligrafic și pentru desenat.
Erau și niște femei care când îi prindeau pe soldaţi nu-i lăsau până nu se tăvăleau cu ei pe arătură. Schimbau ele decorul și veneau acasă fie cu salam, fie cu brânză, fie cu pâine neagră, uscată și acră. Aveam o vecină care sărea cu câte unul la noi în grădină și se hârjoneau toată noaptea. Am auzit că pe o uliţă din partea cealaltă a orașului a fost găsit un soldat mort. Nici în ziua de azi nu s-a aflat nimic.
|