|
Tata avea atelier. Avea și ucenici care dormeau la noi, mâncau la noi. De un Crăciun, mama a făcut sarmale. Le-a dat sarmale și ucenicilor care nu merseseră acasă de sărbători. Unul dintre ei a dat sarmalele la câine. Mama l-a altoit peste fund cu un ciomag. Timpul a trecut. Au venit comuniștii. Acel ucenic devenise mare om la fabrică. Tata și-a închis atelierul și muncea la fabrică. Mama se temea ca nu cumva fostul ucenic să-i facă rău tatei. A venit și surpriza. Era o seară călduroasă de vară, când o mașină neagră a oprit la noi la poartă. Vecinii erau îngroziţi. se așteptau să-l ridice pe tata. Din mașină a coborât un bărbat în haină de piele și cu pălărie, așa cum umblau securiștii. A intrat la noi în curte. El știa rostul.
- Sărut mâna, tanti!
A zis bărbatul.
- Tu ești Mitică?
- Da, tanti. Meșterul unde e?
- Tudore! Vino că a venit cineva pe la noi!
Tata a sosit. S-a mirat un pic.
- Meștere, am venit să-ţi zic să faci o pereche de ghete pentru Tătucul Stalin.
- Măsura o știţi?
- Da.
- Când trebuie să fie gata?
- Iute, rău de tot.
- Se face.
Omul cu haina de piele și pălărie a plecat. Vecinii au ieșit la poartă din nou. Un timp nu ne-au mai vorbit. Nici copiii lor nu s-au mai jucat cu noi. Sunt sigur că au crezut că suntem informatorii securităţii. După ce s-a aflat că ghetele făcute de tata au plecat spre Kremlin lucrurile s-au schimbat cumva. Mama s-a gândit că dai la fund să vină minte la cap, este un adevăr verificat deja și pe noi, dar și pe alţii.
|