Păhărelul

Veneam de la Brașov. Era noaptea și se lăsase frigul. Pe la Azuga am simţit cum motorul mașinii își pierde puterea. Anticipam despre ce este vorba. Motorina era murdară. Se înfundau filtrele. Remediul era rapid. Am ridicat capota. Am desfăcut păhărelul de la pompa de motorină. Doar o clipă m-am gândit la un prieten care mi-a povestit cum i-a scăpat păhărelul din mână și s-a făcut ţăndări.
- Cum să se întâmple așa ceva?
Mi-am zis și o clipă de neatenţie mi-a fost suficientă să-mi scape și mie păhărelul și să de zdrobească de asfalt. Deja mă vedeam dormind în mașină, cum mai făcusem și în alte dăţi. Cu calm englezesc și intonând cântece ceaușiste, am căutat în portbagaj un păhărel. L-am găsit. Am curăţat sita, am montat păhărelul și am eliminat aerul de pe conducte. Am dat la cheie. Mașina a pornit și fericit nevoie mare, am plecat ca din pușcă spre București.


Înapoi