Mustăţile

Profesorul S. era un om special. Matematician fiind, întotdeauna a dat dovadă de rigoare. Nu-mi amintesc să-l fi prins cu fofârlica. Mergeam cu el pe o stradă din Cluj. Nu mai știu cum a venit vorba că se tăiase curentul în oraș tocmai la deschiderea unui congres al pcr. și-a adus aminte atunci profesorul S. și mi-a zis:
- Eram la o ședinţă între noi studenţii. Nu mai știu ce se dezbătea. Instantaneu, un coleg s-a ridicat în picioare, de parcă era împuns în coaste de taurul comunal.
- Tovarăși, zice studentul, în timp ce noi vorbim despre lupta declasă, uitaţi, elementul acesta descompus, pune mustăţi și barbă tovarășului Dej.
- Ce a urmat?
- Studentul a luat ziarul. L-a arătat sălii. Unii colegi de-ai fetei, căci o fată făcuse isprava, au înfierat atitudinea ei. S-a supus la vot propunerea de a fi exmatriculată și asta s-a și întâmplat.
- Eu știu tot ceva asemănător. Tot cu exmatriculare s-a lăsat.
Profesorul S. a schimbat subiectul, căci totul se petrecuse lângă el, iar studenta exmatriculată era iubita lui.


Înapoi