|
Nevasta lui nașul era o femeie oarecare. Mama zicea că era gușată. Eu nu-i ziceam nășica pentru că nu ea mă ţinuse în braţe la tata popa la botez. Mergeam rar să-l văd pe nașul. Nu-i duceam plocon, vremurile fiind aspre. Când am ajuns o dată cu tata, să-mi vândă nașul niște piei pentru o haină, gazda făcea gogoși. Mai bătea guguloiul de aluat în palme și-l arunca în uleiul încins, mai lua pisicile și le băga cu capetele să lingă oalele cu smântâna rămasă de la laptele bătut pe care-l vânduse de dimineaţă.
După ce a umplut farfuria cu gogoși, să ne facă așteptarea plăcută ne zice:
- Ia fine, ia nene, luaţi gogoși cât sunt fierbinţi!
Tata a luat o gogoașă. Eu nu am luat. Nici ea nu a insistat. I-a mai dat tatei încă o gogoașă. Tata n-a refuzat.
A venit nașul. Mi-a adus pieile. I le-am plătit și am plecat spre casa noastră. La un moment dat, tata a luat-o la fugă. Nu-l văzusem niciodată alergând așa sprinten. Când a ajuns în curte la noi, dintr-o dată a dat la boboci. Eu știam că exact așa aș fi făcut dacă aș fi mâncat chiar și un dumicat de gogoașă.
|