|
Peste drum de noi erau mai multe magherniţe unde frăţii de fierari făceau potcoave pentru cai și pentru boi. Abia după 1961 când s-a terminat colectivizarea și au dispărut și caii și boii, potcovarii și-au închis prăvăliile.
Era o seară liniștită de vară. Doar câinii mai lătrau a pustiu. Dintr-o dată s-a făcut mare zarvă la potcovari. Unul dintre ei se lovise cu barosul la casa copiilor și în făloșenie. Leșinase bietul de el. Au chemat salvarea și a venit un-doi, nu ca acum la ore de așteptare. Eram și noi acolo gură-cască. Cel de pe salvare l-a desfăcut la pantaloni. Era umflat rău de tot fierarul. I-a făcut o injecţie și l-a luat la spital. Ani în șir lumea se întreba dacă va mai face copii. A făcut și copii, dar nu e ca acum cu test ADN. Erau la el în grădină, ai lui erau. Prea puţini cârcoteau pe la colţuri, nu ca în ziua de azi.
|