|
Era în Piaţa Romană un magazin cu delicateţuri, numit Vânătorul. Scriu despre vremurile bune când în galantare se găsea carne, dar și preparate de carne. Am rugat pe vânzătoare să-mi câtărească un kilogram de șuncă de Praga feliată. Femeia căuta să mă servească, dar am văzut ceva suspect. A împachetat, mi-a zis cât să plătesc la casă. Am plătit, iar când să dau bonul, am pus-o să desfacă pachetul. S-a uitat siderată la mine. Cei din spatele meu erau nedumeriţi. am zis să ridice feliile. S-a văzut că înte felii bune, ea pusese reziduuri de la tot felul de mezeluri, care sunt de fapt pierderi neimputabile. |