|
Toată mahalaua o ura pe Fiţa. Se știa cum a făcut ea rost de bărbat. Se ţinea cu unul care avea femeie și doi copii. Lumea zicea că Fiţa a mers la vrăjitoare de i-a pus cuţitul femeii. S-a chinuit biata de ea trei zile și trei nopţi până și-a dat sufletul. Așa l-a luat ea pe bătrânel și l-a adus la ea în bătătură. A venit omul și cu cei doi copii. A mai făcut și ea un băiat, dar s-a văzut că era puţin la minte. Lumea zicea că soacra Fiţii când a plecat alaiul de nuntă, ar fi aruncat cu o oală de c-c-t după trăsura mirilor. Oricum, nu le-a mers. După vreo cinci ani, Fiţa a căzut la pat. A zăcut. Nu și-a dat sufletul până n-au mâncat-o viermii. Mama zicea că nimic nu rămâne nepedepsit. |