|
Trebuia să vină peţitorul. Gazda pregătise de-ale gurii pentru multe persoane, de la ciorbă, friptură, până la desert. Desertul erau sub forma unor platouri cu cremșnituri. Pe vremea aceea nu erau frigidere ca azi. Le pusese la rece într-o magazie cu ciment pe jos.
Nu mai știu cum s-a întâmplat că porcii au deschis ușa de la magazie sau cineva a uitat-o deschisă. Au intrat ei acolo și au dat iama în cremșnituri.
Când gazda și-a dat seama, a început să frământe cocă pentru pișcoturi. Au ieșit frumoase pișcoturile, dar erau înecăcioase.
A venit peţitorul cu familia lui. Au fost ospătaţi ca lumea. Erau ghiftuiţi, dar așteptau apoteoza. Adică să vină desertul. Au venit platourile cu pișcoturi care erau călduţe. Nu i-am văzut entuziasmaţi.
Tinerii au plecat prin oraș, să discute între ei. Toţi așteptau cu sufletul la gură. N-a trecut mult timp și s-au întors acasă.
- Ei, cum a fost?
Nimeni nu se aștepta la ceva bun. Fusese prea scurtă plimbarea.
- Cum să fie? Săptămâna viitoare e nunta.
Toţi au rămas împietriţi. Nimeni nu știa marele adevăr. Tinerii doar mimaseră că nu se cunoșteau. Doar ei și eu știam că era ceva între ei de câţiva ani. Li se luaseră pietre de pe inimă părinţilor. Vestea măritișului a zburat ca vântul și ca gândul. Multe dintre neamuri s-au închinat și nu prevesteau nimic bun. Dacă și azi sunt împreună, se datorează unui secret bine păstrat.
|