Cloșca

N-am știut că prin cloșcă se înţelege aurul topit și turnat într-un hârdău cu apă rece. Corpul cu formele acelea rotunde și inegale rezultat prin solidificare, se numește cloșcă. Chiar celebra cloșcă cu puii de aur de acolo își trage numele. La noi pe stradă era o femeie a cărei fată s-a măritat. Mama ei i-a arătat ginerelui zestrea, dar și cloșca pe care o lăsa fetei, exact cum ea o primise de la mamă-sa, care și aceea o primise de la mama ei și tot așa. Cred că lui ginerică i-au lucit ochii în cap și după nuntă a tot cerut să le fia dată cloșca. Mama miresei a amânat cât a amânat. Ginerele a denunţat-o la securitate. A venit duba și a luat-o pe mamă, a luat-o pe fiică, l-a luat și pe ginere. Au scotocit ofiţerii peste tot și au luat tot aurul, dar și cloșca.
Ai mei au aflat de la niște vecine că mama a luat zece ani, iar fiica și ginerele câte șapte ani, pentru tăinuire. Mama a murit în pușcărie. Fiica s-a îmbolnăvit de tuberculoză și nu s-a mai făcut bine niciodată. Ginerele a tăiat la stuf și când s-a întors, rudele fiicei l-au alungat cu pietre. N-am mai auzit nimic de el. Mama mea zicea că a fost un prost. Acum după ani și ani, zic și eu același lucru. A fost un prost. Omului prost nu-i cere ce nu are, căci el după fapte se cunoaște chiar și pe întuneric.


Înapoi