Cerșetorul

Mama era o femeie milostivă și credincioasă. Nu mergea la biserică prea des și nici posturile nu prea le ţinea. Se închina, nu gândea rău și mai ales făcea bine ori de câte ori avea ocazia.
Veneau la noi de sărbători unii cerșetori și mama le dădea pomană. S-a întâmplat că la un Paște, a venit un cerșetor. Mama a pus într-o pungă de hârtie de la alimentara o bucată de brânză, două ouă vopsite și o felie de cozonac. Mi-a zis mie:
- Ioane, mergi tu și dă-i punga asta bietului om!
Am mers. I-am dat punga. Cerșetorul a deschis-o. s-a uitat și a zis:
- A dracului muiere, nu a pus și ea o bucată de carne aici.
Am mers și i-am zis mamei. și mi-a zis.
- Lasă, Ioane, e păcatul lui.
De atunci nu am mai dat pomană niciunui cerșetor. Nu-mi închipuiam că și cerșetorii au standarde sau nemulţumiri, pe care și le exprimă cu voce tare.


Înapoi