Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă.


Informatica are nenumărate situaţii în care acest proverb este de mare actualitate. Să ne imaginăm că limbajele de programare au nenumărate resurse, iar utilizarea lor depinde strict de programatori. Depinde foarte mult de capacitatea programatorilor de a folosi cele mai convenabile construcţii, ori de câte ori este nevoie. Sunt multe situaţii în care deşi există biblioteci de subprograme cu componente extrem de importante, testate deja şi mai ales, performante, unii programatori în loc să le folosească, se zbuciumă ei şi scriu programe, care oricum nu depăşesc din punct de vedere calitativ ceea ce există în biblioteci.
Acum de când este la modă cloud computing, nimeni nu mai are cum să invoce că nu foloseşte cele mai noi tehnologii, că nu dispune de ele. Costurile acum sunt simbolice şi trebuie doar să le cunoască cel ce vrea să facă software de înaltă clasă, căci accesul la ele nu mai reprezintă o problemă. Noi avem talentul de a ne văieta şi de a da vina pe alţii, ceea ce în contextul nou creat, devine extrem de jenant, că lumea ştie că lucrurile nu stau aşa cum vrem noi să le prezentăm, pentru a ne scuza că nu ne-am băgat noi în traistă ceea ce de fapt era la îndemâna oricui, cu condiţia simplă de a vrea să facem ceea ce trebuie.


Înapoi