Zona informaticii este extreme de sensibilă faţă de cei care sunt în afara problemelor şi fac greşeli impardonabile.
Am ascultat acum mulţi ani de zile pe un tip care se recomanda mare informatician care venea de la un institute de cercetări. Plin de ifose a spus că a reuşit ca pe un bit să construiască un cod structurat care îi permitea o foarte mare flexibilitate în regăsirea de produse într-o bază de date. Omul a repetat treaba cu bitul, încât m-am convins că nu era o eroare de moment, ci un talmeş-balmeş în capul lui. Orice elev de clasa a VIII-a ştie că bitul este acea entitate cu două valori, zero sau unu şi este cea mai mică unitate de stocare a informaţiei. Un byte sau un octet este alcătuit din 8 biţi, iar 4 bytes formează un cuvânt de memorie. Codurile structurate necesită lucru pe şiruri de mai mulţi bytes.
Sunt mulţi informaticieni pârâţi, adică personae care au învăţat informatica în staţia de tramvai sau ascultând manele. Ei se apucă să facă pe grozavii, dând de fiecare dată cu bâta-n baltă, căci le lipseşte profunzimea abordărilor. Dacă nu ştiu să tacă, sunt repede puşi la punct de specialiştii aflaţi pe lângă ei. Nenorocirea apare din faptul că aceşti informaticieni pârâţi nu înţeleg cât de ridicoli sunt şi în ce situaţii penibile se pun. Dacă ajung pe poziţii de decizie şi nu ţin seama de sugestiile specialiştilor cu experienţă, impugn soluţii care duc la dezastru oricare dintre proiectele la care participă.
Informatica este treabă grea şi nu oricine are darul de a lucre în acest domeniu. Sunt şi oameni care se închipuie informaticieni doar din cauză că acolo salariile sunt mai mari şi şansele de promovare sunt, de asemenea, mai mari decât în alte domenii. Cei care se autoparaşutează pe poziţia de informaticieni şi care cred că trec pe acolo ca gâsca prin apă, fac rapid un duş rece, pentru că, deşi acolo se desfăşoară uncă de echipă, fiecare membru al echipei are ceva de făcut în mod concret. Cel ce amână să vină cu partea care i-a revenit, este îndepărtat din echipă. Acest lucru nu se produce decât o dată şi cel ce nu se pricepe pleacă de bună voie din domeniul informaticii, de regulă, victimizându-se, nerecunoscând că mai bine tăcea în loc să spună aberaţii sau mai bine recunoştea că nu ştie să facă un lucru, decât să facă o bazaconie.
Informatica este singurul domeniu unde nu există chibiţi. Acolo toată lumea munceşte din greu şi la termene. Cei care nu au apetenţă spre a învăţa continuu, rămân în urmă şi până la urmă sunt trecuţi pe linie moartă. Informatica nu este domeniul unde să se trăiască din acumulările trecutului. Cine a lucrat programare în limbajul FORTRAN are un cu totul alt vocabulary decât un programator C++ şi de aceea, ori de câte ori are prilejul, programatorul FORTRAN trebuie să-şi reprime punerea de întrebări pe care el le-ar crede încuietoare, chiar dacă interlocutorul lui este foarte tânăr.