Am văzut programatorul-slugă. Am văzut analistul-slugă. Am văzut administratorul-slugă la reţeaua de calculatoare. Am văzut testerul-slugă.
Am văzut implementatorul-slugă.
Am văzut designerul-slugă pentru aplicaţii web.
Executantul-slugă:
- este docil,
- execută totul foarte corect,
- nu are prea multă iniţiativă,
- dă dovadă de supunere,
- vrea să-şi mulţumească stăpânul,
- stă cu privirea în pământ,
- este temător şi faţă de umbra sa.
Am cunoscut situaţii în care executantul-slugă a primit vestea cum că va fi promovat şi el un fel de şefuleţ. De fiecare dată, executantul-slugă, imaginându-se şef, începea să spună cum va fi el de pe acea poziţie şi că va face:
- ordine,
- disciplină,
- linişte,
- normare,
- reevaluare,
- sancţionare,
- reorganizare,
- rigoare.
El chiar dă exemple de acţiuni în forţă pe care le va întreprinde din prima lui zi de şef. Toate vin să instaureze teroare în rândul informaticienilor, specialişti obişnuiţi cu un nivel destul de ridicat de flexibilitate în munca lor. Ca executants, specialistul-slugă a rumegat în tăcere tot felul de scheme de schimbare a ordinii lucrurilor la el la muncă, în aşa fel încât să I se scoată în evidenţă calităţile. Dacă el este sluga care vine la 7 şi 55 ca să înceapă munca la ora 8, este nemulţumit de cei care au program flexibil, deşi opţiunea este şi pentru el. Specialistul-slugă, vrea ca toată lumea să vină la 7 şi 55 cel târziu, pentru a începe munca la ora 8.
Dacă el este sluga faţă de care şeful direct nu manifestă încredere şi-I analizează toate livrabilele pentru a se asigura că sunt OK şi în cazul în care el este retrimis să le corecteze, se şi vede când va fi şef, că subalternii lui vor fi chemaţi de către el şi li se vor analiza livrabilele, iar el nemulţumitul de altăfată, îi va trimite pe toţi subalternii să refacă livrabilele pentru a fi cu mult mai bune. El nu a înţeles niciodată că acei colegi ale căror livrabile erau bune, nu exista motiv de a fi refăcute. El a considerat tot timpul că este un persecutat şi că prin modul lui de a proceda, dacă ar fi şef, s-ar face dreptate.
Eu am zis de nenumărate ori că o slugă nu are cum să devină boier niciodată. Sunt prea multe lucruri pe care informaticianul-slugă trebuie să le schimbe în comportamentul său, încât i-ar trebui nouă veţi pentru a ajunge la degetul mic al unui boier. Nu degeaba se spune că X are comportament de slugă. Sluga are o privire răutăcioasă, care emană invidie.
Sluga întinde mâna la salut, fără să primească semnul că cel din faţa sa ar vrea să facă gestul de a i-o strange.
Sluga tot timpul se întreabă ce se află în spatele oricărui gest al celor din jurul lor, fără a avea un motiv. Sluga crede că numai ea este în stare să resolve problemele şi de aceea dacă din greşeală ajunge şef, este în imposibilitatea de a împărţi sarcini subalternilor pentru că:
- nu-i cunoaşte,
- nu are încredere în ei,
- se teme cp va fi sabotat,
- nu ştie să explice,
- schimbă prea des soluţiile,
- face controale inopinate,
- vorbeşte urâr şi enervează,
- crede că tot ce zboară se mănâncă.
Acei şefi care decid să promoveze o persoană care a avut statutul de specialist-slugă îşi asumă răspunderi immense şi riscuri pe măsură. Slugile sunt cele care întreţin în grupurile unde lucrează o atmosferă tensionată şi mutând vorba de colo-colo, nu fac altceva decât să creadă că deţinând informaţia au character dominator, dar în realitate, lumeaq fuge de astfel de echipe ca dracul de tămâie. Un şef provenind din specialistul-slugă, la primul proiect ratat îşi pierde credibilitatea, pentru că termenii în care se angajează să finalizeze proiectul sunt atât de optimişti, încât la termenele de livrare, orice amânare produce mari dezamăgiri şi dacă se mai vede că soluţia eswte proastă, deja respectivul şef de proiect este compromise iremediabil.