Mai în glumă, mai în serios, mulţi dintre informaticieni, în general, dar toţi programatorii, în special, se cred oameni perfecţi. Ei ştiu meserie sufficient de multă încât să elaboreze livrabile de bună calitate. La complexitatea pe care o are un modul sau o structură de system informatics, oricare dintre informaticieni se găseşte în situaţia ca la un moment dat să-şi dorească eliminarea erorilor, nu oricum, ci cu eforturi cât mai reduse.
Este cunoscut faptul, că chiar un programator cu vastă experienţă, se gândeşte ca după prima compilare numărul de erori să fie cât mai redus. Apare şi momentul când erorile fie de compilare, fie de execuţie şi-au redus volumul. Atunci programatorul va dori ca necazurile să fie cât mai mici şi dacă este posibil, să fie neglijabile.
Sunt situaţii în care oricât de mult ne dorim ca necazul să apară, că oameni suntem, dar să vină singur, în idea ca erorile de compilare, de execuţie sau de proiectare, oricare ar fie le, măcar să fie unele despre care avem cunoştinţe, căci ştim să le eliminăm. Problema dificilă apare atunci când erorile identificate sunt noi şi sunt greu de depistat sau este mult mai dificil de a stabili care sunt cauzele lor de apariţie. Numai un informatician cu experienţă îşi păstrează calmulşi aplică procedure general valabile pentru a găsi cauza, chiar dacă documentaţiile şi mesajele primate nu prea spun suficiente lucruricare să-l ajute să facă o muncă de depanare cât de cât eficientă.