Era un tip care a venit la mine să se alăture echipei cu care făceam o ofertă de proiect, despre care ne documentaserăm suficient de bine. Iniţial am zis să fiu domn şi să nu-i refuz alăturarea. La un moment dat, tipul a venit la o şedinţă de lucru şi a început să vorbească cu patos cum că tema noastră nu e bună, iar el vrea să propună o altă temă, care va fi de succes cu certitudine. L-am ascultat. El venise la mine, nu eu mersesem la el. cunoşteam că insul se băga singur în seamă şi nu avea rezultate clare, adică proiecte de succes. L-am întrerupt, am zis că aştept pe cinci pagini un text clar din care să rezulte un rezumat de proiect, cu detalii tehnice, financiare şi de eficienţă, text pe care să-l supunem dezbaterii şi aprobării. Termenul era până a doua zi, căci el era prea sigur pe ceea ce spunea. Omul a acceptat, dar a doua zi nu a venit, dispărând ca măgarul în ceaţă. s-a întâmplat că un tinerel a venit la mine pe când eram director la un curs de master şi a criticat soluţia informatică pe care deja o implementase un foarte bun prieten al meu şi care era operaţională. A spus că el este în stare să facă ceva de o mie de ori mai bun. Am spus că sunt de acord. Am spus că-i voi pune la dispoziţie 20 de oameni care să populeze baza de date, căci produsul software zicea el că este floare la ureche şi nu are nevoie de ajutor. A dat şi un termen. Când a venit termenul nu a apărut. L-am sunat şi s-a scuzat. Cerând o amânare. Finalul a fost cel previzibil, cotcodăcise aiurea, dar oul nu l-a făcut niciodată.