Informaticienii îmi dau cu totul dreptate, dacă spun că în meseria lor, acest proverb este mai actual ca oricând. Sunt mulţi diletanţi care dacă au citit o carte sau un articol despre un anumit subiect, chiar cred că stăpânesc subiectul în cele mai mici detalii. Să ne amintim de nenumăraţii autori care scriau cărţile de programare a calculatoarelor sau de baze de date, fără a stăpâni bine zonele despre care scriau, dându-se mari specialişti.
Normal ar fi ca un om care doreşte dă vorbească despre un lucru, să parcurgă următorii paşi:
- să citească vreo cinci sau şase cărţi despre subiectul cu pricina,
- să citească şi vreo zece articole despre aceeaşi temă,
- să treacă şi să aplice în practică ceea ce a învăţat,
- să se convingă dacă practica în industrie îi validează sau nu munca,
- să facă experimente dacă ceea ce a înţeles este corect când prezintă.
Am cunoscut nenumărate situaţii în care oamenii, care se dau informaticieni, citesc o documentaţie de pe Internet, preiau nişte exemple tot de pe Internet, au impresia că au înţeles, chiar dacă nu aprofundează mare lucru. Ei vorbesc altora ceea ce ştiu. Neavând experienţă practică şi o cultură solidă, ei nu prea ştiu ce vorbesc. La primele întrebări ceva mai incommode, ei dau din colţ în colţ şi dacă sunt mai limitaţi, bagă pumnul în gura celor pe care-I consider excesiv de curioşi, ca să nu spun tendenţioşi, care musai urmăresc ei obiective ascunse, care să-I discrediteze pe ei, marii specialişti, care de fapt strălucesc în superficialitate.