La informaticieni acest proverb se potriveşte mai puţin, deoarece toţi se cred că sunt cei mai cei, dintre cei mai cei, deci nu are cum să se vorbească cum că unul este mai la coadă şi altul este mai în faţă. Totuşi, apare şi momentul adevărului pentru informaticieni, mai ales atunci când se impun elementele concurenţiale. La managerii de proiect mai experimentaţi, se procedează cam aşa:
- nu se lasă într-o singură soluţie,
- distribuie o aceeaşi temă la cel puţin doi informaticieni,
- primeşte mai multe soluţii pentru o aceeaşi problemă,
- compară soluţiile,
- le ierarhizează,
- alege soluţia pe care o consideră ca fiind cea mai convenabilă.
Informaticienii se auto-selectează, prin cerinţele cărora trebuie să le facă faţă. niciodată nu vom găsi un informatician valoros care să stea pe un salariu de sub 1.000 de euro, cum tot atât de adevărat este faptul că nu vom găsi informaticieni slabi în echipe unde salariile sunt de 2.500 de euro, cu excepţia nevestei vreunui barosan cu bilele foarte mari.
Se ştie că lucrând într-o companie puternică, chiar dacă este la începutul carierei, informaticianul îşi clădeşte fundamentul pentru o evoluţie foarte bună. Este greu să evoluezi într-o companie slabă, fără proiecte de succes, chiar dacă ocupi o poziţie managerială, căci a evolua, înseamnă a trece la proiecte de complexitate mult mai mare, proiecte care se realizează numai într-o companie de top. Fără un portofoliu de succes, chiar dacă managerul este fruntea cozii la compania slabă, nu accede la o poziţie de coada frunţii într-o companie foarte bună de informatică.