Printre informaticieni există unii care se cred perfecţi. ei ies în piaţă, la moară şi la gară şi-ţi proclamă competenţele. Ori de câte ori au ocazia, analizează cu ochi foarte critic componentele livrate de alţii, spunând de fiecare dată că dacă ei le-ar fi realizat, ar fi fost de o mie de ori mai bune. Ei văd defectele acelor componente, defecte care se constituie într-o listă aproape nesfârşită, toate defectele identificate fiind groaznice, impardonabile şi demonstrând incompetenţă, superficialitate, delăsare şi necunoaştere a celor mai elementare tehnici de dezvoltare. Sunt sigur că lucrurile stau cu totul altfel.
Eu am cerut întotdeauna celor care critică o soluţie, să vină cu soluţii cu mult mai bune decât soluţia avut în vizor de către ei. Dacă ei nu participă la proiect, ori de câte ori sunt unii care văd paiul din ochii altora, îi rog să-mi aducă concret produse făcute de ei.
Un individ arunca cu noroi în nişte tinerei care se zbuciumaseră să facă şi ei ceva. Când l-am luat la bani mărunţi pe individ, văzusem că aplicaţia lui avea o interfaţă cu toate câmpurile nevalidate. Am introdus CNP alfanumeric, am introdus numele sub forma unui şir de cifre, iar cardul definit de mine nu avea 16 cifre. Nefiind validate, bârna era imensă în ochiul respectivului, căci datele au fost acceptate. Despre prelucrări ce să mai vorbim, că dacă un lucru elementar este prost, celelalte sunt tot proaste.