Trepăduşii

Rar mi-a fost dat să întâlnesc plăcerea bolnăvicioasă a unora de a se pune în slujba şefilor necondiţionat, numai şi numai pentru a le fi pe plac acestora. Aşa s-au petrecut lucrurile cu toţi cei care au lucrat la elaborarea cărţii Cibernetica economic, publicată de Manea MĂNESCU ca singur autor în anul 1983 la Ecitura Academiei RSR.
I-am văzut pe mulţi dintre cercetători cum se foiau pe la etajul al V-lea al clădirii Centrului de Calcul şi cum duceau hârtii la dactilografiat pe superbă maşină electrică I.B.M., având sferă, cu care se obţineau texte foarte asemănătoare celor pe care ce azi le oferă imprimantele laser. îşi dădeau atâta importanţă prin ceea ce făceau, încât ai fi crezut că descoperă America, deşi în realitate făceau lucruri mărunte, specific oricărui trepăduş care execută zilnic munci repetitive, pe care nimeni dintre stăpânii de la palat nu le agrează.
După ce a venit Revoluţia în 1989 nu a existat nicio excepţie dintre ei care să plece privirea în pământ. Toţi se considerau imaculaţi, ca şi cum nu stătuseră în preajma lui Manea MĂNESCU, cel despre care se spuneau lucruri extreme de grave şi asupra căruia se trăgeau cu tirade nebănuite din toate părţile, ei înşişi dând din cap aprobator.
Pentru trepăduşi totul a fost ca o şcoală a penitenţei şi nu numai, pentru că s-au deprins cum să muncească din greu pentru a obţine ceva original, ceea ce le-a fost de mare ajutor când au migrat din central de calcul spre diferite catedre din ASE, dovedindu-se ceva mai târziu că sunt valoroşi atât prin ceea ce ei reprezentau, cât mai ales prin faptul că proveneau din şcoala de cibernetică a lui Manea MĂNESCU, fără ca cineva s-o spună cu voce tare.