Rubedeniile

Există un cântec cu nişte versuri care sună cam aşa: Când am bani şi-mi merge,
Toată lumea-i neam cu mine.
Când n-am bani şi-mi merge rău,
Nici cel neam, nu-i neamul meu.
Manea MĂNESCU nu a fost nici el ocolit de adevărul acestor versuri, el cunoscând puterea, prosperitatea, dar şi declinul, sărăcia şi uitarea.
Un tip era un fel de şefuşor prin Centrul de calcul şi de dădea rotund, ocupând o sală imensă la etajul al IV-lea, cu o etichetă drăgălaşă pe uşă din care se vedea cum că ar fi făcut oarece studii prin Unated States of Amercica. Nu-şi mai încăpea în piele, dar în opinia mea era de o mediocritate lucie. Nefericitul a avut proasta inspiraţie să mă lovească frontal şi pe nedrept, aşa că de fiecare dată când ne-am intersectat peste ani, a avut de pătimit la greu. Se zicea că ar fi cumnatul lui Manea MĂNESCU.
Un alt tip, era şef de sector în Centrul de calcul şi lumea bârfea că ar fi oarece neam cu Manea MĂNESCU, dar din comportamentul lui nu răzbătea nimic în acest sens. Numai plasarea şi menţinerea pe acea funcţie de neclintit consolida ideea cum că omul este din anturajul şefului suprem, căci aşa i se zicea lui Manea MĂNESCU să.
O studentă foarte înfiptă se dădea drept fiica lui Manea MĂNESCU , zicând că mămica ei este nevasta bossului. I-a mers tipei la greu această filiaţie, căci mulţi dintre profesori au tratat-o nu numai cu respect, dar şi cu un plus de înţelegere, notele ei fiind cam cu două puncte mai mari de fiecare dată. Când am întrebat-o pe sora mea despre mămica respectivei, care-i fusese asistentă, mi-a zis că nici pe departe respectiva nu era nevasta lui Manea M ĂNESCU să, fiind doar o simplă coincidenţă. în realitate, Manea MĂNESCU avea un frate profesor în ASE şi un fiu inginer, al cărui sfârşit tragic m-a impresionat teribil de tare. Damna sa, era de o discreţie fenomenală, iar Manea M ĂNESCU era un tip sobru şi întotdeauna am avut îndoieli că el ar fi avut vreo aventură din care să rezulte un accident supărător.
Ceea ce este sigur despre Manea MĂNESCU se leagă de faptul că acest om prin tot ceea ce a făcut mi-a arătat că este corect şi că a dat dovadă de suficientă verticalitate, iar exigenţa impusă celor din jur şi-o aplica mai întâi lui însuşii, fără să facă rabat.
E nedrept că i s-au pus multe în cârcă în zona ciberneticii economice, dar zeificarea lui Manea MĂNESCU să s-a datorat multora dintre cei care doreau să obţină oarece foloase doar din faptul că ridicau umerii şi privirea spre cer şi spuneau că soluţia depinde de acesta, dar e greu, foarte greu, imposibil de greu să fie şi favorabilă. Ei dădeau verdictul în numele lui Manea MĂNESCU, fără să-i pomenească acestuia ceva, căci din laşitate evitau orice altceva în afara chestiunilor din care ei trăgeau profit maxim.