Primele

În directoratul profesorului Valeriu PESCARU s-a schimbat radical atitudinea privind cercetarea ştiinţifică, activitate care s-a derulat preponderent dacă nu în cvasitotalitate pe bază de contract încheiat între Centrul de calcul şi întreprinderi sau combinate industriale.
Cercetătorii şi programatorii din Centrul de calcul lucrau la contracte pentru ISPH, ICEPRONAV, întreprinderea de anvelope Danubiana, Combinatul chimic Rm. Vâlcea, Combinatul de oţeluri grele Târgovişte, Rafinăria Brazi, CCTLPP, întreprinderea de sârmă Câmpia Turzii şi multe altele. Contractele erau pe bani grei, iar la finele fiecărui an se trăgea linia şi cei care au muncit primeau recompense zdravene care erau şi de trei ori salariile, ceea ce nu era puţin lucru pentru un tânăr cercetător cu 2.100 lei salariu net lunar să ridice la finele anului 6.000 lei primă, când în alte locuri o primă nu depăşea 200-300 de lei. Această revoluţie s-a produs prin iniţiativa directorului PESCARU, dar prin respectarea legii, căci Manea MĂNESCU impunea cu stricteţe acest lucru.
Chiar şi eu care deşi lucram ca asistent universitar titular în catedră, participam la contracte cu scriere de programe sau ceva pe probleme de modelare şi am fost recompensat cu prime care-i făceau pe mulţi colegi de catedră să aibă oarece mirări, dar nu aveau ce zice, căci muncisem la greu.