Prezidiile

De când mă știu, Manea MĂNESCU a ocupat numai și numai locuri în prezidii.
Se făcea ședinţă de catedră la sala 2416, Manea MĂNESCU era în prezidiu.
Se făcea ședinţă de catedră extinsă, în Aula Magna, Manea MĂNESCU era în prezidiu.
Era o plenară a CC al PCR, Manea MĂNESCU era în prezidiu.
Se deschidea un congres al partidului, Manea MĂNESCU era în prezidiu.
Se deschidea o sesiune a Academiei RSR, Manea MĂNESCU era în prezidiu.
Era în prezidiu, dar nu oricum, ci de cele mai multe ori era în centru sau cel puţin în imediata apropiere a celui care era plasat în centru. întotdeauna, Manea MĂNESCU era invitat să ia cuvântul cât mai la începutul ședinţei, căci după aceea, de regulă se făcea o pauză și el pleca. Dacă nu avea loc pauza, toate alocuţiunile aveau un caracter festivist. El mulţumea partidului și secretarului general al partidului, dar și tovarășei Elena. Ceilalţi vorbitori, mulţumeau partidului, secretarului general, dar cele mai multe mulţumiri și laude i se aduceau lui Manea MĂNESCU pentru:
- calităţile sale deosebite,
- eforturile sale constante,
- rezultatele sale excepţionale,
- ideile sale măreţe,
- gândirea sa cutezătoare,
- soluţiile sale îndrăzneţe.
Limba de lemn se exersa cu asiduitate, talent, graţie și perseverenţă. Ropotele de aplauze nu conteneau, dar Manea MĂNESCU stătea acol la prezidiu privind în faţă imperturbabil, exact cum am zis mai la început, ca un sfinx. Tot timpul era la costum bleumarin, cămașă albă și cravată asortată cu gust, dar care îi dădeau sobrietate și distincţie.