Isteriile

Isteriile

Imediat după 22 Decembrie 1989 în Facultatea de Cibernetică Economică s-a declanșat iadul. Pe sala 2104 se organizau niște întâlniri ale tineretului revoluționar, la care participau deopotrivă studenți dar și profesori. Se căuta găsirea de soluții la marile probleme pe care le ridica dispariția partidului comunist din facultate. Era chiar un vid. Se vedea că vorba poetului, partidul fusese în toate, în cele ce-au fost și-n cele ce zâmbiseră-n soare. Se vedea o schimbare de comportament la unii colegi, dar și la studenți. Pe studenți îi mai credeam cât de cât că erau tineri, dar pe unii colegi chiar nu i-am înțeles, mai ales că ei erau unii dintre cei ce profitaseră de regimul comunist, iar acum victimizându-se deveneau ridicoli, căci eu îi cunoșteam suficient să-mi dau seama că încearcă să schimbe macazul, pentru a le fi bine cum le fusese și înainte de Revoluție.
Unii au susținut că din cauza lui Manea MĂNESCU nu și-au susținut tezele de doctorat, deși acest aspect nu avea nici o legătură cu el. Este adevărat că s-a domolit ritmul admiterilor la doctorat cu colocviu o dată la cinci ani, dar hotărârea venise de la cabinetul doi, de la Elena CEAUȘESCU. I-am urmărit pe văicăreții cu această problemă și după 1989 când toate energiile fuseseră descătușate și fusese tăiat răul de la rădăcină, cam 99,99% dintre ei tot nu și-au susținut tezele. Deci nu Manea MĂNESCU era de vină, dar așa cum stă bine românului, musai el trebuie să găsească un țap ispoșitor li acest țap a purtat numele de Manea MĂNESCU, căci în problemele pur științifice nu aveau ei cum să-l introducă pe Nicolae CEAUȘESCU împușcat în ziua de Crăciu, când îl aveau pe inamicul public numărul unu la doi pași în persoana lui Manea MĂNESCU și în plus mai eram și noi cei din Catedra de Cibernetică Economică, taman buni de arătat cu degetul și de pus la zid.
Am văzut mulți din catedra de matematică, mai ales dintre cei care nu-și susținuseră doctoratul, dar pe care eu îi știam că dădeau meditații la greu, cum arătau spre noi cei din catedra de Cibernetică Economică pentru că noi:
- profitaserăm de pe urma lui Manea MĂNESCU din toate punctele de vedere,
- le pusesem bețe în roate astfel ca ei să bată pasul pe loc,
- îi purtaserăm țucalul lui Manea MĂNESCU ca niște slugi ce erau în ochii lor,
- le produseserăm răul din 1975 când s-a descoperit frauda de la admitere,
- am avut revistă unde publicam, în timp ce ei nu aveau.
Trebuie spus din start că Manea MĂNESCU nu ne-a favorizat deloc pe niciunul dintre cei ce făceam parte din catedra de Cibernetică Economică, întrucât:
- nu a accelerat promovările pe posturi de lector, ba le-a încetinit,
- nu a încălcat consemnul promovărilor pe conferențiar și profesor,
- nu ne-a promovat pe lângă el în aparatul tehnic de la cc al pcr,
- nu ne-a ferit de critici și atacuri dure venite din toate părțile,
- nu a soluționat nimănui nici o problemă personală de nici o natură,
- nu a oferit nici o facilitate nimănui în afara legii.
Nu voi spune că am fost niște victime, pentru că totuși am avut mari avantaje legate de:
- dotarea cu tehnică de calcul a laboratoarelor,
- stabilitatea programelor de învățământ,
- un nivel bun de depolitizare a disciplinelor,
- absența ingerințelor politrucilor neperformanți,
- un ritm accelerat în derularea de contracte de cercetare,
- rezistență scăzută la soluționări de probleme profesionale,
- ținerea la distanță a impostorilor de profesie,
- menținerea unui nivel de exigență ridicat în toate.
Aceste lucruri i-au deranjat pe foarte mulți care și-ar fi dorit să intre în cercul select creat în Facultatea de Cibernetică și să participe la masa noastră, lucru imposibil din moment ce noi discutam despre cărți tipărite la Prentice Hall, documentații de la I.B.M. sau cărți de modelare ale unor laureați ai premiului NOBEL, iar ei aveau ca hrană zilnică numai cuvântările lui Nicolae CEAUȘESCU din Scânteia bătrână. Nu m-a mirat nimic din ceea ce am văzut în zilele lui ianuarie 1990, iar previziunile mele s-au adeverit. Cine a trăit bine înainte de Decembrie 1989, va trăi bine și după, mai ales pentru faptul că nici o societate nu-și permită să evolueze în afara performanței intelectuale autentice și de nivel înalt. Ceea ce Manea MĂNESCU a cultivat cu asiduitate, căci cibernetica economică și informatica economică nu se fac în alte condiții, să zicem cu proști, cu incompetenți, cu superficiali, cu tembeli, cu bețivi, cu mincinoși sau cu hoți.

Înapoi