Încheiere

Demersul meu nu este unul știinţific, ci mai degrabă este un ceva memorialistic și de aceea l-am intitulat Amintiri despre Manea MĂNESCU și nu altfel. Consider că momentul 2017 când s-a aniversat împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de Cibernetică Economică, a fost ratat. Atunci se cuvenea să fie publicat un volum știinţific dedicat lui Manea MĂNESCU. Eu l-aș fi intitulat Manea MĂNESCU - omul, politicianul, savantul și opera sa. Cred că există suficiente documente și modalităţi de a face o documentare și de a construi ceva numai pe bază de documente.
Partea dedicată omului Manea MĂNESCU ar fi trebuit să conţină elemente despre familie, fraţi, studii elementare, liceu, studenţie, lucru ca asistent universitar și apoi ca specialist la DCS.
Partea dedicată politicianului ar fi trebuit să facă referire la apartenenţa lui Manea MĂNESCU la mișcarea comunistă, continuând de fapt ceea ce tăticul lui începuse. După aceea ar fi trebuit să se discute despre poziţiile lui în partid, până la funcţiile care i-au asigurat statul în imediata apropiere a secretarului general al P.C.R. Ar trebui să se arate rolul său la definirea programelor partidului de informatizare a economiei și de producere a calculatoarelor electronice autohtone. Ar trebui să se evidenţieze și nenumăratele greșeli și limite politice ale sale, care l-au adus la pierzanie. Aici trebuie separat grâul de neghină și eliminată acea patimă oarbă care este specifică tuturor celor care au caracter mic și nu au nici o viziune, care nu știu să vadă dincolo de lungul nasului. Pentru a realiza această parte există ziarul Scânteia, materialele plenarelor, ale congreselor și ale altor manifestări știinţifice, politizate desigur.
Partea dedicată savantului ar trebui să-l arate pe Manea MĂNESCU ca pe omul care a știut să se înconjoare de oameni deosebit de competenţi, să-i pună la treabă și să obţină de la aceștia o lucrare exact așa cum el însușii ar fi scris-o. Acum vedem ce înseamnă oameni cocoţaţi pe scaune înalte, care se înconjoară de mediocrităţi lucii și care oricâte resurse le-ar pune la dispoziţie nu rezultă nimic.
Partea dedicată operei lui Manea MĂNESCU o vedeam nu ca o înșiruire de articole, de cărţi, ci o prezentare a ideilor fundamentale care au fost definite și implementate în domeniul ciberneticii economice. El a fost făuritorul unei școli care există și se dezvoltă și acum și care nici pe departe nu și-a epuizat resursele.
Probabil la centenarul facultăţii CSIE, prin 2066, se va învrednici careva să scrie și o carte știinţifică despre Manea MĂNESCU, mai mult ca sigur că nu va fi un român, ci de o altă naţiune, căci așa ni se întâmplă. Trebuie să vină alţii să ne deschidă ochii pentru a vedea că lângă noi a existat o mare personalitate, numită Manea MĂNESCU, care a murit în uitare ca să nu zic și în mizerie.