IE'2001

Conferinţa Internaţională de Informatică Economică a avut prima ediţie în anul 1993. Chiar în acel an eu am publicat undeva o opinie în care lăudam contribuţia lui Manea MĂNESCU în dezvoltarea informaticii, delimitându-mă cu claritate de opţiunile sale politice, cu care niciodată nu am fost de acord. La o întâlnire desfăşurată la etajul al VII-lea la biblioteca Centrului de calcul, unul dintre tipii care-i fusese sfetnic credincios lui Manea MĂNESCU a încercat să mă tragă de urechi în legătură cu materialul publicat de mine. Replica mea a fost extrem de dură, reamintindu-i că nu eu l-am slugărit pe Manea MĂNESCU, ci el şi mai mult, eu nu am nici o obligaţie faţă de respectivul şi am accentuat că eu am fost una dintre nenumăratele victime ale lui Manea MĂNESCU, dacă este s-o luăm la bani mărunţi.
Fără a mă lăuda, trebuie să spun că au fost nenumărate situaţii după ce Manea MĂNESCU a ieşit din puşcărie, când am propus colegilor să-l invităm, să-l primim cum se cuvine, căci facultatea de Cibernetică îi datorează foarte mult, adică totul. De fiecare dată mi s-a spus:
- Nu este momentul.
Când în 1999 am devenit şef de catedră, am avut senzaţia că a sosit momentul să-l aducem pe Manea MĂNESCU în catedră sau în facultate. Nu a fost aşa. La ediţia din 2001 a Conferinţei Internaţionale de Informatică Economică, prescurtat IE '2001 deşi nu l-am adus la deschidere, i-am trimis lui Manea MĂNESCU o mapă cu un volum al lucrărilor şi programul conferinţei, împreună cu o scrisoare decentă, civilizată şi clară, căci mai mult de atât nu aveam cum să fac din moment ce cu foarte mulţi ani în urmă el mi-a făcut mie un mare rău. Nu sunt eu cel care să uite, să ierte şi să lase nepedepsite abuzurile, nedreptăţile şi măgăriile. Nu ştiu dacă mapa aceea a ajuns. Cred că nu, pentru că dacă ar fi ajuns, emisarul mi-ar fi transmis un mesaj de apreciere, căci nu cred că primitorul era invadat ca în vremurile lui bune de tot felul de lingăi. Dacă aş fi avut un semnal, cu siguranţă mi-aş fi călcat pe inimă şi i-aş fi făcut o vizită. Nu ştiu dacă mi-ar fi făcut plăcere, dar cu siguranţă, i-aş fi recunoscut fără nici o ezitare, cu claritate, meritele incontestabile avute la dezvoltarea informaticii româneşti.