Frica

Este posibil ca Manea MĂNESCU să nu fi fost un om groaznic, rău ca să nu spun odios. Cei din jur s-au străduit să-l prezinte pentru confortul lor ca fiind un tip tăcut, rigid, exigent, răzbunător, neiertător, dur, hotărât, care ţine frâiele Catedrei de Cibernetică Economică cu mână forte şi nu lasă nimic la voia întâmplării.
Toate acestea au făcut să se instaureze o frică teribilă printre membrii Catedrei de Cibernetică şi printre cercetătorii din centrul de calcul. Când Manea MĂNESCU era în cabinetul său de la etajul al IV-lea nici musca nu bâzâia în tot Centrul de calcul.
Se vorbea că cel mai bun lucru este să rămâi neobservat de Manea MĂNESCU, căci o dată intrat în colimatorul lui nu se mai iese cu una cu două, el distrugând totul mai rău va un uragan. ştiu pe un tip din catedră care a trebuit să plece la o altă catedră, doar că l-a supărat pe un coleg care a fost iute de picior şi l-a pârât lui Manea MĂNESCU. Un altul a trebuit să plece la Braşov tot din cauză că Manea MĂNESCU a lovit cu barda.
De frică, oamenii îl evitau pe Manea MĂNESCU. De la acel incident relatat de mine, când s-a vorbit de mine, nu mi-am dorit să-l întâlnesc pe acest Manea MĂNESCU niciodată şi am reuşit performanţa, deşi au fost momente când aş fi avut oarece avantaje, mai ales că cei ce-mi sugerau că am acces la el erau bine intenţionaţi. Un om care mi-a făcut un rău cândva nu va fi iertat niciodată şi va fi tratat cu dispreţul corespunzător, indiferent care ar fi costul plătit. Ir eu am plătit căci în timp ce colegi ai mei erau lectori la 5 ani vechime, fără doctorat, eu am devenit lector după 9 ani vechime la 2 ani de la susţinerea tezei de doctorat. Toată lumea se ferea să arate lista cu promovările lui Manea MĂNESCU, deşi trecuseră 7 ani de la incident, dar cred că erau mulţi trepăduşi care îi întreţineau elementele de zâzanie şi zvonistica adecvată.